’’Tu vei pregăti lumea pentru ultima mea venire’’
“Înainte de a veni ca Judecător drept, Eu deschid mai întâi larg ușa milostivirii Mele”
Așa după cum prea bine a rânduit Domnul nostru pentru a ne atrage încă o dată atenția asupra acestor două numere 13 și 31, în anul 1931 i-a încredințat Sorei Faustina, o mare misiune: ‘’pe scurt, ea constă în a aminti acest adevăr cunoscut dintotdeauna, dar uitat – adevărul credinței în iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru om – precum și în a transmite noi forme de cult al Milostivirii lui Dumnezeu, a căror practicare trebuie să ducă la o renaștere a vieții religioase într-un spirit de încredere creștină și de milostivire.’’(Sora Maria Elzbieta Siepak, Cracovia, 1991) Mesajul pe care Domnul l-a încredințat Sorei Faustina a fost autentificat public de către Papa Ioan Paul al doilea și Biserica Catolică, ca urmare a procesului de beatificare a sorei din data de 18 aprilie 1993 și a celui de canonizare din data de 30 aprilie 2000.
Nu este nevoie de niciun comentariu explicativ pentru a tâlcui cuvintele Domnului nostru rostite atunci când ne-a transmis că ceea ce dorește cel mai mult sufletul său este ca orice păcătos să apeleze la imensa Sa milostivire. Mesajul Său este direct, simplu, extrem de clar și este cutremurător când ajungi efectiv să percepi fizic și totuși în sufletul imaterial, imensa sa iubire pentru noi. Domnul nostru este Domnul întregului univers, puternicul, de neatinsul, atotștiutorul și atotfăcătorul. Și totuși, sufletul său este rănit cumplit nu numai de păcatele noastre, ci și de atitudinea noastră rece și nepăsătoare. Ii simți în cuvintele adresate Sfintei Faustina, lacrimile și imensa amărăciune că nu vrem să ne întoarcem la El ca să ne ia în brațe și să ne ierte toate păcatele. Iartă-ne, Doamne! Cu adevărat că nu merităm nimic din ceea ce Tu vrei să ne dai cu atâta ardoare și dragoste! Iartă-ne!
În articolul de pe acest blog, intitulat ‘’Apostol al milostivirii mele, proclamă lumii întregi milostivirea Mea de nepătruns.’’, veți găsi minunatele cuvintele pe care Domnul Iisus I le-a adresat Sfintei Faustina.
Articolul prezent va analiza un aspect care a fost, începând cu anul 1931 și pe parcursul celor câțiva ani cât a durat comunicarea cu Sfânta Faustina, subliniat și accentuat de Domnul nostru, dar care, din nefericire, nu este o temă de analiză și discuție aprofundată în mediul religios și laic. Vom lăsa nedevoalat pentru doar câteva momente acest aspect, doar pentru a arăta cum a hotărât Domnul să înceapă instruirea Sfintei Faustina cu privire la imensa sa milostivire:
‘’1931, 22 februarie 47. Într-o seară, pe când mă aflam în chilia mea, L-am văzut pe Iisus îmbrăcat într-o tunică albă, cu o mână ridicată pentru a binecuvânta, iar cu cealaltă atingându-și veșmântul în dreptul pieptului. Din tunica întredeschisă la piept ieșeau două mari raze, una roșie și una pală. În tăcere, îl fixam cu privirea pe Domnul, iar sufletul meu era cuprins de teamă, dar și de o mare bucurie. După un moment, Iisus mi-a spus:
”Pictează o icoană potrivit imaginii pe care-o vezi, cu inscripția: ‘’Iisuse, mă încred în tine.’’ Doresc ca această icoană să fie cinstită mai întâi în capela voastră, apoi în lumea întreagă.”
48. ”Promit că sufletul care va cinsti această icoană nu se va pierde. Îi promit, de asemenea, victoria asupra dușmanilor săi încă de aici, de pe pământ, și mai ales în ceasul morții. Îl voi apăra Eu Însumi ca pe propria Mea slavă.”
49. ”Icoana mea este în sufletul tău. Eu doresc să existe o sărbătoare a Milostivirii. Vreau ca această icoană, pe care o vei picta cu o pensulă, să fie binecuvântată solemn în prima duminică de după Paști, iar aceasta trebuie să fie sărbătoarea Milostivirii.”
50. ”Doresc ca preoții să proclame marea Mea milostivire față de sufletele păcătoase, pentru ca niciunui păcătos să nu-i fie teamă să se apropie de mine. Flăcările milostivirii Mă devorează; vreau să le revărs asupra sufletelor oamenilor. ……’’
Despre aspectul despre care vorbeam mai sus și care este tema acestui articol, vom lăsa tot cuvintele Domnul să vorbească, pentru ca la final, să putem trage o concluzie:
‘’Scrie acestea: Înainte de a veni ca un Judecător drept, Eu vin mai întâi ca un Rege al milostivirii.’’
’’Tu vei pregăti lumea pentru ultima Mea venire.’’
’’Scrie aceste cuvinte, fiica Mea, vorbește lumii despre milostivirea Mea, omenirea întreagă să învețe să cunoască nepătrunsa Mea milostivire. Este un semn pentru timpurile de pe urmă, apoi va veni ziua dreptății.’’
’’Secretară a milostivirii Mele, scrie, vorbește sufletelor despre marea Mea milostivire, căci ziua teribilă, ziua dreptății Mele este aproape.’’
’’Scrie: Înainte de a veni ca Judecător drept, Eu deschid mai întâi larg ușa milostivirii Mele. Cine nu vrea să intre pe ușa milostivirii Mele, trebuie să intre pe ușa dreptății Mele…..’’ .
’’Când, într-o zi, L-am întrebat pe Domnul Iisus cum poate să suporte atâtea fărădelegi și crime fără să le pedepsească, Domnul mi-a răspuns: Am veșnicia ca să le pedepsesc, acum prelungesc timpul milostivirii, dar vai lor dacă nu vor recunoaște momentul cercetării Mele.’’
’’O, sărmanilor, care nu profitați acum de acest miracol al milostivirii lui Dumnezeu; în zadar veți implora, va fi deja prea târziu.’’
’’…. înainte de ziua dreptății trimit ziua milostivirii.’’
’’ Iubesc în mod deosebit Polonia, iar dacă Ea ascultă de voința Mea, o voi ridica în putere și în sfințenie. Din ea va ieși scânteia care va pregăti lumea pentru ultima Mea venire.’’ .
’’ … Oh, cât este de mare Domnul, și Dumnezeul nostru iar sfințenia Sa este de nepătruns. Nu voi încerca să descriu aceasta măreție căci, în curând, Îl vom vedea cu toții, așa cum este El.’’
83. ”Scrie acestea: Înainte de a veni ca un Judecător drept, Eu vin mai întâi ca un Rege al milostivirii. Înainte de a veni ziua dreptății, li se va da oamenilor un semn în cer.
Orice lumină din cer se va stinge și va fi un întuneric adânc pe tot pământul. Atunci crucea se va arăta pe cer, iar din Rănile de la mâinile și de la picioarele Mântuitorului vor ieși mari lumini care vor lumina câtva timp pământul. Aceasta se va petrece cu puțină vreme înainte de ziua de pe urmă.”
429. ”Tu vei pregăti lumea pentru ultima Mea venire.”
474. ”Vineri, 13.IX.1935 ”Seara, când eram în chilia mea, am văzut un înger, executorul mâniei lui Dumnezeu. Era în veșmânt luminos, cu chipul strălucitor, avea un nor sub picioare, din acest nor tâșneau fulgere până în mâinile sale și, din mâna sa, ele ieșeau și numai atunci atingeau pământul. Când am văzut acest semn al mâniei lui Dumnezeu care trebuia să lovească pământul, și mai ales un anumit loc, pe care nu-l pot numi din motive întemeiate, am început să mă rog îngerului să se oprească câteva clipe, și lumea va face pocăință. Dar cererea mea era nimic față de mânia lui Dumnezeu….”
474. ”…Oh, cât este de mare Domnul, și Dumnezeul nostru iar sfințenia Sa este de nepătruns. Nu voi încerca să descriu această măreție căci, în curând, Îl vom vedea cu toții, așa cum este El.”
818. 16.XII.1936 ”Am oferit aceasta zi pentru Rusia, am oferit pentru această sărmană țară toate suferințele mele și rugăciunile mele. După Sfânta Împărtășanie, Iisus mi-a spus: Nu mai pot suporta această țară, nu-mi lega mâinile, fiica Mea. Am înțeles- dacă n-ar fi rugăciunile sufletelor plăcute lui Dumnezeu, toată această națiune ar fi făcută praf și pulbere. Oh, cât sufăr pentru acest popor care L-a alungat pe Dumnezeu dintre hotarele sale.”
848.”Ca pocăință mi-a spus să recit rozariul așa cum m-a învățat Iisus. Spunând acest rozariu, am auzit brusc o voce: Oh, ce mari haruri voi acorda Eu sufletelor care vor spune acest rozariu, adâncurile milostivirii Mele sunt mișcate de cei care spun acest rozariu. Scrie aceste cuvinte, fiica Mea, vorbește lumii despre milostivirea Mea, omenirea întreagă să învețe să cunoască nepătrunsa Mea milostivire. Este un semn pentru timpurile de pe urmă, apoi va veni ziua dreptății. Cât mai este timp, oamenii să recurgă la izvorul milostivirii Mele, să profite de Sângele și de Apa care a țâșnit pentru ei.”
965. ”Sufletele pier în pofida amarei Mele pătimiri. Le ofer un ultim colac de salvare, este sărbătoarea Milostivirii Mele. Dacă ele nu adoră milostivirea Mea, vor pieri pe veci. Secretară a milostivirii Mele, scrie, vorbește sufletelor despre marea Mea milostivire, căci ziua teribilă, ziua dreptății Mele este aproape.”
1146. ”Cei mai mari păcătoși să-și pună nădejdea în milostivirea Mea. Ei au dreptul, înaintea tuturor celorlalți, la încrederea în abisul milostivirii Mele. Fiica Mea, scrie despre milostivirea Mea pentru sufletele chinuite. Îmi aduc bucurie sufletele care se adresează milostivirii Mele. Unor astfel de suflete, Eu le acord haruri cu mult peste dorințele lor. Nu pot pedepsi nici pe cel mai mare păcătos dacă el invocă mila mea, ci îl îndreptățesc în milostivirea Mea de nepătruns și de neconceput. Scrie: Înainte de a veni ca Judecător drept, Eu deschid mai întâi larg ușa milostivirii Mele. Cine nu vrea să intre pe ușa milostivirii Mele, trebuie să intre pe ușa dreptății Mele…..”
1160. ”Când, într-o zi, L-am întrebat pe Domnul Iisus cum poate să suporte atâtea fărădelegi și crime fără să le pedepsească, Domnul mi-a răspuns: Am veșnicia ca să le pedepsesc, acum prelungesc timpul milostivirii, dar vai lor dacă nu vor recunoaște momentul cercetării Mele. Fiica Mea, secretară a milostivirii Mele, tu ai nu numai obligația să scrii și să vestești milostivirea Mea, ci și pe aceea de a le obține harul, pentru ca și ei să preamărească milostivirea Mea.”
1448. ”Scrie, vorbește despre milostivirea Mea. Spune sufletelor unde trebuie să caute alinarea, și anume la tribunalul milostivirii; acolo au loc cele mai mari miracole care se repetă fără încetare. Însă pentru a obține acest miracol nu este nevoie să facă pelerinaje îndepărtate, nici să se supună unor ceremoniale exterioare, ci ajunge să se arunce cu credință la picioarele celui care Îmi ține locul, să-i mărturisească lui mizeria, iar miracolul milostivirii lui Dumnezeu se va manifesta în toată plenitudinea sa. Chiar dacă un suflet ar fi în descompunere ca un cadavru, și chiar dacă, omenește vorbind, n-ar exista întoarcere la viață, și totul ar părea pierdut – nu este așa la Dumnezeu, miracolul milostivirii lui Dumnezeu va reda acestui suflet viața în toată plenitudinea sa. O, sărmanilor, care nu profitați acum de acest miracol al milostivirii lui Dumnezeu; în zadar veți implora, va fi deja prea târziu.”
1588. ”Astăzi am auzit aceste cuvinte: În Vechiul Testament am trimis la poporul Meu profeți cu fulgere. Astăzi, te trimit pe tine la întrega omenire cu milostivirea Mea. Nu vreau să pedepsesc omenirea îndurerată, ci doresc s-o vindec strângând-o la inima Mea milostivă. Nu aplic pedeapsa decât atunci când mă forțează ei înșiși; mâna Mea nu ia de bunăvoie sabia dreptății; înainte de ziua dreptății trimit ziua milostivirii.”
1702. ”Spre sfârșitul Căii Crucii pe care tocmai o făceam, Iisus s-a întristat din cauza sufletelor călugărești și preoțești, de lipsa de iubire la sufletele alese. Voi permite să fie distruse mănăstiri și biserici. – Am răspuns: Isuse, dar sunt atâtea suflete care Te laudă în mănăstiri. – Domnul a răspuns: Aceste laude îmi rănesc inima, căci iubirea este izgonită din mănăstiri. Sunt suflete fără iubire și fără dăruire, suflete pline de egoism și de amor propriu, suflete orgolioase și trufașe, suflete prefăcute și pline de ipocrizie, suflete călduțe care de-abia au destulă căldură ca să se păstreze vii pe ele însele. Inima Mea nu poate îndura asta. Toate harurile pe care le revărs asupra lor în fiecare zi, se scurg ca pe o stâncă. Nu pot să le suport, căci ele nu sunt nici bune nici rele. Am dat naștere mănăstirilor pentru a salva lumea; Din ele trebuie să țâșnească o flacără arzătoare de iubire și de jertfă. Dacă nu se convertesc și nu mai ard cu flacăra primei iubiri, le voi face să dispară din această lume…..
Cum vor putea ele să domnească, așa cum le-a fost promis, pentru a judeca lumea, câtă vreme greșelile lor sunt mai grele decât greșelile lumii – nici pocăință, nici ispășire. Ah, inimă care M-ai primit dimineața, la amiază tu arzi de ură contra mea sub toate formele. Ah, inimă aleasă anume de Mine, oare pentru aceea, ca să-Mi provoci mai multe suferințe? Marile păcate ale lumii rănesc inima Mea la suprafață, dar păcatele sufletului ales Îmi străpung inima.”
1728. ”Scrie: Eu sunt Întreit Sfânt și mă dezgustă și cel mai mic păcat. Nu pot iubi un suflet murdărit de păcat, dar când se căiește, generozitatea Mea față de el nu are limite. Milostivirea Mea îl învăluie și îl îndreptățește. Îi urmăresc cu milostivirea Mea pe păcătoși pe toate drumurile lor, iar inima Mea se bucură atunci când ei se întorc la Mine. Uit amărăciunile cu care Mi-au adăpat inima, și Mă bucur de întoarcerea lor. Spune păcătoșilor că niciunul nu va scăpa de mâna Mea. Dacă fug de inima Mea milostivă, vor cădea în mâinile dreptății Mele. Spune păcătoșilor că îi aștept mereu, ascult cu atenție bătăile inimii lor când ea bate pentru Mine. Spune-le că le vorbesc prin mustrările conștiinței, prin nereușite și suferințe, prin furtuni și fulger, le vorbesc prin glasul Bisericii, iar dacă ei zădărnicesc toate harurile Mele, încep să Mă mânii pe ei, îi las în plata lor și le dau ce-și doresc.”
1732. ”Pe când mă rugam pentru Polonia, am auzit aceste cuvinte: Iubesc în mod deosebit Polonia, iar dacă Ea ascultă de voința Mea, o voi ridica în putere și în sfințenie. Din ea va ieși scânteia care va pregăti lumea pentru ultima Mea venire.”
Într-un scurt rezumat, putem spune că marea milostivire pe care Domnul Iisus a dăruit-o umanității începând cu anul 1931, prin intermediul Sfintei Faustina, și de care fiecare dintre noi, oricât de păcătoși am fi, putem avea parte:
– este acordată înainte de a veni ca un Judecător drept;
-este un semn pentru timpurile de pe urmă, după care va veni ziua dreptății;
-este acordată aproape în timp de ziua teribilă, ziua dreptății Sale;
-este dăruită pe o durată prelungită pentru ca oamenii să poată recunoaște momentul cercetării Sale;
-este acordată înainte de ziua dreptății;
-este, prin intermediul Sărbătorii Milostivirii, un ultim colac de salvare, căci ziua teribilă, ziua dreptății Sale este aproape;
Și pentru că știm deja că Domnul Iisus i-a transmis Sfintei Faustina, începând cu anul 1931: ’’Tu vei pregăti lumea pentru ultima Mea venire.’’ și ‘’Din ea (Polonia) va ieși scânteia pentru ultima Mea venire.’’ (Sfânta Faustina s-a născut în Polonia), putem acum să tragem și o concluzie: toți cei care au trăit vremurile de după 1931, și prin urmare și noi, cei care trăim aceste vremuri, au fost și sunt aproape de ziua când Domnul va veni ca un Judecător drept, de ziua dreptății Sale, de timpurile de pe urmă, de ultima venire a Domnului nostru.
Dar cât de aproape suntem de ultima venire a Domnului Iisus? La finalul ultimei cărți din canonul Noului Testament, Apocalipsa, Domnul nostru îi transmite Sfântului Ioan, în jurul anului 70 dH: ‘’Da, Eu vin curând.’’ Suntem la aproape 2000 de ani de când Domnul a rostit aceste cuvinte și încă tânjim să-i sărutăm urmele pașilor aici, pe pământ. ‘’Curândul’’ Domnului nu este curândul nostru, pentru că timpul Său este eternitatea, iar timpul nostru este o mână de ani. Așă că atunci când Domnul îi transmite Sfintei Faustina, în anul 1931, că suntem aproape de a doua Sa venire, ne-am putea gândi că umanitatea mai are, poate, de așteptat, alte mii de ani? Fiecare poate da răspunsul său, întrucât nimeni nu știe cu certitudine când se va petrece acest eveniment extraordinar. Dar vă invit, să medităm împreună la următoarele constatări:
-conform viziunilor Sfintei Anna Ecaterina Emmerich din perioada 1821-1822 (de lecturat articolul de pe acest blog : ‘’Cele mai importante două date cronologice din istoria creștinismului: cea a nașterii Mântuitorului nostru și cea a răstignirii Sale pe cruce’’), Domnul nostru a fost răstignit pe cruce în data de 30 martie a anului 31 dH.
-conform viziunilor Sfintei Faustina din anul 1931, la 1900 ani de când s-a înălțat de pe Pământ, Domnul Iisus ne-a vorbit despre ultima Sa venire;
-2000 de ani de la plecarea Domnului nostru se împlinesc exact în anul 2031, an în care, în cel mai uimitor mod cu putință, cele trei mari religii de pe pământ, ortodoxia, catolicismul și iudaismul sărbătoresc Paștele la aceeași dată:
13 aprilie 2031
Vino, Doamne Iisuse!
7 ian. 2026
Fara comentarii13 și 31 – ”Coincidențe” minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul (5)
’’Tu vei pregăti lumea pentru ultima mea venire’’
“Înainte de a veni ca Judecător drept, Eu deschid mai întâi larg ușa milostivirii Mele”
Așa după cum prea bine a rânduit Domnul nostru pentru a ne atrage încă o dată atenția asupra acestor două numere 13 și 31, în anul 1931 i-a încredințat Sorei Faustina, o mare misiune: ‘’pe scurt, ea constă în a aminti acest adevăr cunoscut dintotdeauna, dar uitat – adevărul credinței în iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru om – precum și în a transmite noi forme de cult al Milostivirii lui Dumnezeu, a căror practicare trebuie să ducă la o renaștere a vieții religioase într-un spirit de încredere creștină și de milostivire.’’(Sora Maria Elzbieta Siepak, Cracovia, 1991) Mesajul pe care Domnul l-a încredințat Sorei Faustina a fost autentificat public de către Papa Ioan Paul al doilea și Biserica Catolică, ca urmare a procesului de beatificare a sorei din data de 18 aprilie 1993 și a celui de canonizare din data de 30 aprilie 2000.
Nu este nevoie de niciun comentariu explicativ pentru a tâlcui cuvintele Domnului nostru rostite atunci când ne-a transmis că ceea ce dorește cel mai mult sufletul său este ca orice păcătos să apeleze la imensa Sa milostivire. Mesajul Său este direct, simplu, extrem de clar și este cutremurător când ajungi efectiv să percepi fizic și totuși în sufletul imaterial, imensa sa iubire pentru noi. Domnul nostru este Domnul întregului univers, puternicul, de neatinsul, atotștiutorul și atotfăcătorul. Și totuși, sufletul său este rănit cumplit nu numai de păcatele noastre, ci și de atitudinea noastră rece și nepăsătoare. Ii simți în cuvintele adresate Sfintei Faustina, lacrimile și imensa amărăciune că nu vrem să ne întoarcem la El ca să ne ia în brațe și să ne ierte toate păcatele. Iartă-ne, Doamne! Cu adevărat că nu merităm nimic din ceea ce Tu vrei să ne dai cu atâta ardoare și dragoste! Iartă-ne!
În articolul de pe acest blog, intitulat ‘’Apostol al milostivirii mele, proclamă lumii întregi milostivirea Mea de nepătruns.’’, veți găsi minunatele cuvintele pe care Domnul Iisus I le-a adresat Sfintei Faustina.
Articolul prezent va analiza un aspect care a fost, începând cu anul 1931 și pe parcursul celor câțiva ani cât a durat comunicarea cu Sfânta Faustina, subliniat și accentuat de Domnul nostru, dar care, din nefericire, nu este o temă de analiză și discuție aprofundată în mediul religios și laic. Vom lăsa nedevoalat pentru doar câteva momente acest aspect, doar pentru a arăta cum a hotărât Domnul să înceapă instruirea Sfintei Faustina cu privire la imensa sa milostivire:
‘’1931, 22 februarie 47. Într-o seară, pe când mă aflam în chilia mea, L-am văzut pe Iisus îmbrăcat într-o tunică albă, cu o mână ridicată pentru a binecuvânta, iar cu cealaltă atingându-și veșmântul în dreptul pieptului. Din tunica întredeschisă la piept ieșeau două mari raze, una roșie și una pală. În tăcere, îl fixam cu privirea pe Domnul, iar sufletul meu era cuprins de teamă, dar și de o mare bucurie. După un moment, Iisus mi-a spus:
”Pictează o icoană potrivit imaginii pe care-o vezi, cu inscripția: ‘’Iisuse, mă încred în tine.’’ Doresc ca această icoană să fie cinstită mai întâi în capela voastră, apoi în lumea întreagă.”
48. ”Promit că sufletul care va cinsti această icoană nu se va pierde. Îi promit, de asemenea, victoria asupra dușmanilor săi încă de aici, de pe pământ, și mai ales în ceasul morții. Îl voi apăra Eu Însumi ca pe propria Mea slavă.”
49. ”Icoana mea este în sufletul tău. Eu doresc să existe o sărbătoare a Milostivirii. Vreau ca această icoană, pe care o vei picta cu o pensulă, să fie binecuvântată solemn în prima duminică de după Paști, iar aceasta trebuie să fie sărbătoarea Milostivirii.”
50. ”Doresc ca preoții să proclame marea Mea milostivire față de sufletele păcătoase, pentru ca niciunui păcătos să nu-i fie teamă să se apropie de mine. Flăcările milostivirii Mă devorează; vreau să le revărs asupra sufletelor oamenilor. ……’’
Despre aspectul despre care vorbeam mai sus și care este tema acestui articol, vom lăsa tot cuvintele Domnul să vorbească, pentru ca la final, să putem trage o concluzie:
‘’Scrie acestea: Înainte de a veni ca un Judecător drept, Eu vin mai întâi ca un Rege al milostivirii.’’
’’Tu vei pregăti lumea pentru ultima Mea venire.’’
’’Scrie aceste cuvinte, fiica Mea, vorbește lumii despre milostivirea Mea, omenirea întreagă să învețe să cunoască nepătrunsa Mea milostivire. Este un semn pentru timpurile de pe urmă, apoi va veni ziua dreptății.’’
’’Secretară a milostivirii Mele, scrie, vorbește sufletelor despre marea Mea milostivire, căci ziua teribilă, ziua dreptății Mele este aproape.’’
’’Scrie: Înainte de a veni ca Judecător drept, Eu deschid mai întâi larg ușa milostivirii Mele. Cine nu vrea să intre pe ușa milostivirii Mele, trebuie să intre pe ușa dreptății Mele…..’’ .
’’Când, într-o zi, L-am întrebat pe Domnul Iisus cum poate să suporte atâtea fărădelegi și crime fără să le pedepsească, Domnul mi-a răspuns: Am veșnicia ca să le pedepsesc, acum prelungesc timpul milostivirii, dar vai lor dacă nu vor recunoaște momentul cercetării Mele.’’
’’O, sărmanilor, care nu profitați acum de acest miracol al milostivirii lui Dumnezeu; în zadar veți implora, va fi deja prea târziu.’’
’’…. înainte de ziua dreptății trimit ziua milostivirii.’’
’’ Iubesc în mod deosebit Polonia, iar dacă Ea ascultă de voința Mea, o voi ridica în putere și în sfințenie. Din ea va ieși scânteia care va pregăti lumea pentru ultima Mea venire.’’ .
’’ … Oh, cât este de mare Domnul, și Dumnezeul nostru iar sfințenia Sa este de nepătruns. Nu voi încerca să descriu aceasta măreție căci, în curând, Îl vom vedea cu toții, așa cum este El.’’
83. ”Scrie acestea: Înainte de a veni ca un Judecător drept, Eu vin mai întâi ca un Rege al milostivirii. Înainte de a veni ziua dreptății, li se va da oamenilor un semn în cer.
Orice lumină din cer se va stinge și va fi un întuneric adânc pe tot pământul. Atunci crucea se va arăta pe cer, iar din Rănile de la mâinile și de la picioarele Mântuitorului vor ieși mari lumini care vor lumina câtva timp pământul. Aceasta se va petrece cu puțină vreme înainte de ziua de pe urmă.”
429. ”Tu vei pregăti lumea pentru ultima Mea venire.”
474. ”Vineri, 13.IX.1935 ”Seara, când eram în chilia mea, am văzut un înger, executorul mâniei lui Dumnezeu. Era în veșmânt luminos, cu chipul strălucitor, avea un nor sub picioare, din acest nor tâșneau fulgere până în mâinile sale și, din mâna sa, ele ieșeau și numai atunci atingeau pământul. Când am văzut acest semn al mâniei lui Dumnezeu care trebuia să lovească pământul, și mai ales un anumit loc, pe care nu-l pot numi din motive întemeiate, am început să mă rog îngerului să se oprească câteva clipe, și lumea va face pocăință. Dar cererea mea era nimic față de mânia lui Dumnezeu….”
474. ”…Oh, cât este de mare Domnul, și Dumnezeul nostru iar sfințenia Sa este de nepătruns. Nu voi încerca să descriu această măreție căci, în curând, Îl vom vedea cu toții, așa cum este El.”
818. 16.XII.1936 ”Am oferit aceasta zi pentru Rusia, am oferit pentru această sărmană țară toate suferințele mele și rugăciunile mele. După Sfânta Împărtășanie, Iisus mi-a spus: Nu mai pot suporta această țară, nu-mi lega mâinile, fiica Mea. Am înțeles- dacă n-ar fi rugăciunile sufletelor plăcute lui Dumnezeu, toată această națiune ar fi făcută praf și pulbere. Oh, cât sufăr pentru acest popor care L-a alungat pe Dumnezeu dintre hotarele sale.”
848.”Ca pocăință mi-a spus să recit rozariul așa cum m-a învățat Iisus. Spunând acest rozariu, am auzit brusc o voce: Oh, ce mari haruri voi acorda Eu sufletelor care vor spune acest rozariu, adâncurile milostivirii Mele sunt mișcate de cei care spun acest rozariu. Scrie aceste cuvinte, fiica Mea, vorbește lumii despre milostivirea Mea, omenirea întreagă să învețe să cunoască nepătrunsa Mea milostivire. Este un semn pentru timpurile de pe urmă, apoi va veni ziua dreptății. Cât mai este timp, oamenii să recurgă la izvorul milostivirii Mele, să profite de Sângele și de Apa care a țâșnit pentru ei.”
965. ”Sufletele pier în pofida amarei Mele pătimiri. Le ofer un ultim colac de salvare, este sărbătoarea Milostivirii Mele. Dacă ele nu adoră milostivirea Mea, vor pieri pe veci. Secretară a milostivirii Mele, scrie, vorbește sufletelor despre marea Mea milostivire, căci ziua teribilă, ziua dreptății Mele este aproape.”
1146. ”Cei mai mari păcătoși să-și pună nădejdea în milostivirea Mea. Ei au dreptul, înaintea tuturor celorlalți, la încrederea în abisul milostivirii Mele. Fiica Mea, scrie despre milostivirea Mea pentru sufletele chinuite. Îmi aduc bucurie sufletele care se adresează milostivirii Mele. Unor astfel de suflete, Eu le acord haruri cu mult peste dorințele lor. Nu pot pedepsi nici pe cel mai mare păcătos dacă el invocă mila mea, ci îl îndreptățesc în milostivirea Mea de nepătruns și de neconceput. Scrie: Înainte de a veni ca Judecător drept, Eu deschid mai întâi larg ușa milostivirii Mele. Cine nu vrea să intre pe ușa milostivirii Mele, trebuie să intre pe ușa dreptății Mele…..”
1160. ”Când, într-o zi, L-am întrebat pe Domnul Iisus cum poate să suporte atâtea fărădelegi și crime fără să le pedepsească, Domnul mi-a răspuns: Am veșnicia ca să le pedepsesc, acum prelungesc timpul milostivirii, dar vai lor dacă nu vor recunoaște momentul cercetării Mele. Fiica Mea, secretară a milostivirii Mele, tu ai nu numai obligația să scrii și să vestești milostivirea Mea, ci și pe aceea de a le obține harul, pentru ca și ei să preamărească milostivirea Mea.”
1448. ”Scrie, vorbește despre milostivirea Mea. Spune sufletelor unde trebuie să caute alinarea, și anume la tribunalul milostivirii; acolo au loc cele mai mari miracole care se repetă fără încetare. Însă pentru a obține acest miracol nu este nevoie să facă pelerinaje îndepărtate, nici să se supună unor ceremoniale exterioare, ci ajunge să se arunce cu credință la picioarele celui care Îmi ține locul, să-i mărturisească lui mizeria, iar miracolul milostivirii lui Dumnezeu se va manifesta în toată plenitudinea sa. Chiar dacă un suflet ar fi în descompunere ca un cadavru, și chiar dacă, omenește vorbind, n-ar exista întoarcere la viață, și totul ar părea pierdut – nu este așa la Dumnezeu, miracolul milostivirii lui Dumnezeu va reda acestui suflet viața în toată plenitudinea sa. O, sărmanilor, care nu profitați acum de acest miracol al milostivirii lui Dumnezeu; în zadar veți implora, va fi deja prea târziu.”
1588. ”Astăzi am auzit aceste cuvinte: În Vechiul Testament am trimis la poporul Meu profeți cu fulgere. Astăzi, te trimit pe tine la întrega omenire cu milostivirea Mea. Nu vreau să pedepsesc omenirea îndurerată, ci doresc s-o vindec strângând-o la inima Mea milostivă. Nu aplic pedeapsa decât atunci când mă forțează ei înșiși; mâna Mea nu ia de bunăvoie sabia dreptății; înainte de ziua dreptății trimit ziua milostivirii.”
1702. ”Spre sfârșitul Căii Crucii pe care tocmai o făceam, Iisus s-a întristat din cauza sufletelor călugărești și preoțești, de lipsa de iubire la sufletele alese. Voi permite să fie distruse mănăstiri și biserici. – Am răspuns: Isuse, dar sunt atâtea suflete care Te laudă în mănăstiri. – Domnul a răspuns: Aceste laude îmi rănesc inima, căci iubirea este izgonită din mănăstiri. Sunt suflete fără iubire și fără dăruire, suflete pline de egoism și de amor propriu, suflete orgolioase și trufașe, suflete prefăcute și pline de ipocrizie, suflete călduțe care de-abia au destulă căldură ca să se păstreze vii pe ele însele. Inima Mea nu poate îndura asta. Toate harurile pe care le revărs asupra lor în fiecare zi, se scurg ca pe o stâncă. Nu pot să le suport, căci ele nu sunt nici bune nici rele. Am dat naștere mănăstirilor pentru a salva lumea; Din ele trebuie să țâșnească o flacără arzătoare de iubire și de jertfă. Dacă nu se convertesc și nu mai ard cu flacăra primei iubiri, le voi face să dispară din această lume…..
Cum vor putea ele să domnească, așa cum le-a fost promis, pentru a judeca lumea, câtă vreme greșelile lor sunt mai grele decât greșelile lumii – nici pocăință, nici ispășire. Ah, inimă care M-ai primit dimineața, la amiază tu arzi de ură contra mea sub toate formele. Ah, inimă aleasă anume de Mine, oare pentru aceea, ca să-Mi provoci mai multe suferințe? Marile păcate ale lumii rănesc inima Mea la suprafață, dar păcatele sufletului ales Îmi străpung inima.”
1728. ”Scrie: Eu sunt Întreit Sfânt și mă dezgustă și cel mai mic păcat. Nu pot iubi un suflet murdărit de păcat, dar când se căiește, generozitatea Mea față de el nu are limite. Milostivirea Mea îl învăluie și îl îndreptățește. Îi urmăresc cu milostivirea Mea pe păcătoși pe toate drumurile lor, iar inima Mea se bucură atunci când ei se întorc la Mine. Uit amărăciunile cu care Mi-au adăpat inima, și Mă bucur de întoarcerea lor. Spune păcătoșilor că niciunul nu va scăpa de mâna Mea. Dacă fug de inima Mea milostivă, vor cădea în mâinile dreptății Mele. Spune păcătoșilor că îi aștept mereu, ascult cu atenție bătăile inimii lor când ea bate pentru Mine. Spune-le că le vorbesc prin mustrările conștiinței, prin nereușite și suferințe, prin furtuni și fulger, le vorbesc prin glasul Bisericii, iar dacă ei zădărnicesc toate harurile Mele, încep să Mă mânii pe ei, îi las în plata lor și le dau ce-și doresc.”
1732. ”Pe când mă rugam pentru Polonia, am auzit aceste cuvinte: Iubesc în mod deosebit Polonia, iar dacă Ea ascultă de voința Mea, o voi ridica în putere și în sfințenie. Din ea va ieși scânteia care va pregăti lumea pentru ultima Mea venire.”
Într-un scurt rezumat, putem spune că marea milostivire pe care Domnul Iisus a dăruit-o umanității începând cu anul 1931, prin intermediul Sfintei Faustina, și de care fiecare dintre noi, oricât de păcătoși am fi, putem avea parte:
– este acordată înainte de a veni ca un Judecător drept;
-este un semn pentru timpurile de pe urmă, după care va veni ziua dreptății;
-este acordată aproape în timp de ziua teribilă, ziua dreptății Sale;
-este dăruită pe o durată prelungită pentru ca oamenii să poată recunoaște momentul cercetării Sale;
-este acordată înainte de ziua dreptății;
-este, prin intermediul Sărbătorii Milostivirii, un ultim colac de salvare, căci ziua teribilă, ziua dreptății Sale este aproape;
Și pentru că știm deja că Domnul Iisus i-a transmis Sfintei Faustina, începând cu anul 1931: ’’Tu vei pregăti lumea pentru ultima Mea venire.’’ și ‘’Din ea (Polonia) va ieși scânteia pentru ultima Mea venire.’’ (Sfânta Faustina s-a născut în Polonia), putem acum să tragem și o concluzie: toți cei care au trăit vremurile de după 1931, și prin urmare și noi, cei care trăim aceste vremuri, au fost și sunt aproape de ziua când Domnul va veni ca un Judecător drept, de ziua dreptății Sale, de timpurile de pe urmă, de ultima venire a Domnului nostru.
Dar cât de aproape suntem de ultima venire a Domnului Iisus? La finalul ultimei cărți din canonul Noului Testament, Apocalipsa, Domnul nostru îi transmite Sfântului Ioan, în jurul anului 70 dH: ‘’Da, Eu vin curând.’’ Suntem la aproape 2000 de ani de când Domnul a rostit aceste cuvinte și încă tânjim să-i sărutăm urmele pașilor aici, pe pământ. ‘’Curândul’’ Domnului nu este curândul nostru, pentru că timpul Său este eternitatea, iar timpul nostru este o mână de ani. Așă că atunci când Domnul îi transmite Sfintei Faustina, în anul 1931, că suntem aproape de a doua Sa venire, ne-am putea gândi că umanitatea mai are, poate, de așteptat, alte mii de ani? Fiecare poate da răspunsul său, întrucât nimeni nu știe cu certitudine când se va petrece acest eveniment extraordinar. Dar vă invit, să medităm împreună la următoarele constatări:
-conform viziunilor Sfintei Anna Ecaterina Emmerich din perioada 1821-1822 (de lecturat articolul de pe acest blog : ‘’Cele mai importante două date cronologice din istoria creștinismului: cea a nașterii Mântuitorului nostru și cea a răstignirii Sale pe cruce’’), Domnul nostru a fost răstignit pe cruce în data de 30 martie a anului 31 dH.
-conform viziunilor Sfintei Faustina din anul 1931, la 1900 ani de când s-a înălțat de pe Pământ, Domnul Iisus ne-a vorbit despre ultima Sa venire;
-2000 de ani de la plecarea Domnului nostru se împlinesc exact în anul 2031, an în care, în cel mai uimitor mod cu putință, cele trei mari religii de pe pământ, ortodoxia, catolicismul și iudaismul sărbătoresc Paștele la aceeași dată:
13 aprilie 2031
Vino, Doamne Iisuse!