Acest al patrulea articol din serie este în fapt un articol publicat deja pe acest blog, atât în limba română cât și în limba engleză, intitulat: ”Cele mai importante două date din istoria creștinismului: cea a nașterii Mântuitorului nostru și cea a răstignirii sale pe cruce.” Articolul a fost scris când încă autorul lui nu aprofundase acest subiect al ”coincidențelor” în legătură cu numerele 13 și 31, dar incredibila descoperire relatată pe parcursul studiului îl plasează fără doar și poate în seria ”13 și 31 – ”Coincidențe” minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul”.
Cele mai importante două date din istoria creștinismului: cea a nașterii Mântuitorului nostru și cea a răstignirii sale pe cruce
Sufletul oricărui trăitor în Domnul își dorește cu ardoare să cunoască aceste două date, și totuși, la peste 2000 de ani de la întruparea lui Cristos, nu știm cu certitudine care sunt datele reale și suntem atât de divizați când vine vorba de serbarea și celebrarea acestor două momente.
La începuturile creștinismului, data de 25 decembrie nu a fost considerată ca fiind ziua Domnului Iisus. În anul 264, Saturnaliile au fost în ziua de 25 decembrie și cu această ocazie, împăratul roman Aurelian a proclamat această zi ca fiind a invincibilului Soare. Ulterior, în anul 320, papa Iuliu 1 a fost cel care a stabilit pentru prima dată că ziua de naștere a Domnului Iisus trebuie serbată pe 25 decembrie.
Cu mare tristețe remarcăm că, pe lângă faptul că nu cunoaștem cu exactitate aceste două date istorice, deși avem impresia că măcar ziua de naștere a Mântuitorului nostru ne este cunoscută, constatăm că nici măcar nu reușim să ne punem cu toții de acord. Catolici și ortodocși, celebrăm în fiecare an la date diferite, cu rare excepții, Paștele, adică Răstignirea și Învierea Domnului nostru. Și chiar în cadrul aceleiași religii, stabilim date diferite în fiecare an. Evreii nici măcar nu-l recunosc pe Domnul Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, așă încât Paștele lor este doar o sărbătoare care amintește de momentul în care Dumnezeu i-a scos de sub robia egipteană, și nicidecum momentul în care Fiul lui Dumnezeu s-a răstignit pentru ca noi toți să căpătăm viață veșnică.
Ne bucurăm de fiecare dată când serbăm zilele de naștere ale fiilor și fiicelor noastre și aceste date au mare însemnătate pentru noi. Dar Fiul lui Dumnezeu nu are o zi de naștere în concordanță cu datele istorice.
Ne întristăm și totuși parcă îi simțim din nou mai aproape pe cei plecați dintre noi atunci când le celebrăm trecerea în neființă. Din nou, cunoaștem datele și le păstrăm în sufletul nostru. Dar Fiul lui Dumnezeu nu are o astfel de dată. E diferită de la an la an și de la o religie la alta.
Cerul serbează cele două momente respectând datele istorice dar omul a găsit de cuviință să nu le mai caute. Facem convenții și încercăm să ne deosebim unii de alții în convingeri și dogme, iar rezultatul este că Fiul lui Dumnezeu nu primește recunoștința și omagiul nostru în cele mai importante două momente cronologice și istorice din viața sa: nașterea și moartea.
În acest context, cel care dorește să continue cercetarea, va găsi alinare în cărțile care prezintă revelațiile Sfintei Anna Ecaterina Emmerich: ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’ și ’’Dureroasa Patimă a Domnului nostru Isus Cristos’’.
Pentru a cunoște măcar puțin din viața și trăirile spirituale ale Sfintei Anna Ecaterina Emmertich, vom reda o serie de aprecieri făcute la adresa ei de către câteva personalități ale bisericii catolice și nu numai, prezentate în prefața cărții ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’.
Mons. Reinhard Lettmann, episcop de Munster, a declarat cu ocazia primirii la data de 15 mai 2006 a titlului de Doctor honoris cauza acordat de Universitatea din București, la solicitarea Facultății de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București, următoarele: ‘’A fost o sfântă care a împlinit voia Domnului, prin suferințe, stigmate, jertfe și prin revelațiile ei despre viața lui Isus Cristos și a Mamei sale, pe care i-a iubit atât de mult și jertfindu-se mult pentru întoarcerea păcătoșilor.’’
Anterior, monseniorul declarase: ‘’În această perioadă de reînnoire barbarică a noului păgânism, dedicată venerării dumnezeului mamona(al banului, pentru a se înțelege), toată îndreptată spre descoperirile științifice mereu mai sofisticate, unde idealul inimii și al ‘’umanului’’ sunt sacrificate în întregime de idealul faustian al puterii, noi avem nevoie să îndreptăm un gând profund spre această martiră și soră spirituală care deja decisese să se sacrifice pentru toate sufletele lumii și ale purgatoriului, cu care a avut în mod particular raporturi profunde, și le-a oferit lor jertfe zilnice , rugăciuni, penitențe aspre și fapte bune. Să apelăm la ea și la intervenția sa milostivă pentru ca multe creaturi și astăzi, așa cum a fost la timpul său, să se poată împăca cu Domnul nostru Isus Cristos prin intermediul sfintei Fecioare Maria(pe care a iubit-o atât de mult Ana Ecaterina Emmerich). Fericita soră augustiniană va rămîne crucea de pe cale pentru cei ce vor voi să se salveze și să găsească în ea consolare și orientare pe drumul spre patria cerească. În numele lui Isus Cristos.’’
D. Gueranger, Abate de Solesmes a declarat: ‘’În revelațiile sale nu sunt contradicții cu adevărurile Bibliei și nici măcar cu tradițiile orale ale Bisericii. Ele completează în mod minunat Sfintele Scripturi și istoria ecleziastică; clarifică punctele obscure explicate încă insuficient de teologi și de exegeți. Ceea ce surprindem de la Emmerich și convinge prin ceea ce spune este bogăția nemărginită care depășește orice supoziție umană cu privire la viața lui Isus și a Mariei. Înaintea acestei minunate și nemărginite opere, nu se poate să nu exclamăm: ‘’Aici este degetul lui Dumnezeu. Ea săvârșește o mare misiune.’’
Contele Leopold Stolberg, după o vizită la Sora Emmerich, i-a scris impresiile sale soției Sofia: ‘’Fizicul său este delicat. Chipul său este plăcut și se poate simți un spirit viu și sensibil. Această soră, care a lucrat din greu și a păscut oile și a muls vaci în copilăria sa, vorbește cu o voce fină și delicată și se exprimă asupra religiei într-o limbă așa de nobilă, pe care nu ar fi putut niciodată să o învețe într-un convent. Se exprimă nu doar cu conștiinciozitate, dar cu un spirit înălțat. Privirea sa plină de spiritualitate, înțelepciunea sa în mod clar iluminată și iubirea sa profundă se respiră în tot ceea ce spune.’’
Papa Ioan Paul al doilea, cu ocazia călătoriei făcute în Germania la data de 1-2 mai 1987, atunci când a vizitat orașul și Episcopia de Munster, a declarat: ‘’Dacă întra-adevăr, multe alte nume ar putut fi citate, eu îmi amintesc în acest moment de Sora Ana Ecaterina Emmerich, care ne-a arătat, cu deosebita sa vocație mistică, valoarea jertfei și a suferinței în unire cu Domnul răstignit.’’
Pe data de 3 octombrie 2004, cu ocazia beatificării sorei Anna Ecaterina Emmerich, Papa Ioan Paul al doilea a mai declarat: ‘’Exemplul ei a deschis inimile atât ale celor săraci, cât și ale celor bogați, atât ale celor simpli, cât și ale celor cultivați, pe care i-a inițiat în iubirea consacrată a lui Isus Cristos.”
Parcurgând toate aceste cuvinte de apreciere la adresa sorei Emmerich, de care ea însăși, în pioșia, simplitatea și sfințenia care o caracterizau, s-ar fi simțit mai degrabă rușinată decât încântată, după cum a spus de multe ori de-a lungul vieții, ne simțim îndemnați să începem studiul nostru cu privire la o posibilă aflare a datelor istorice ale nașterii și morții pe cruce a Mântuitorului nostru.
De la început trebuie spus că Sora Anna Ecaterina Emmerich nu a comunicat la modul direct, în viziunile sale, aceste date. Nu vom găsi nicăieri în cele două cărți indicate, datele exacte, sub forma: data nașterii este…..; data morții pe cruce este……Cititorul care deschide pentru prima dată aceste cărți, nici măcar nu caută aceste informații și ca atare nici măcar nu se gândește că le-ar putea găsi. Suntem atât de convinși că data nașterii Domnul Iisus este 25 decembrie și că moartea pe cruce s-a produs la o dată pe care deși o putem aproxima în anumite limite, nu am putea să o aflăm cu exactitate, încât nu ne mai îndoim de aceste adevăruri relative și nu mai căutăm să aflăm adevăratele date istorice. Surprinderea care îți taie la propriu răsuflarea apare treptat, pe măsura lecturării celor aproape 1000 de pagini cât însumează cele două cărți. Informațiile parțiale culese din diferite pasaje inserate deloc frecvent ci mai degrabă rar și disparat, fac să încolțească în mintea cititorului o idee: e oare posibil ca ele să ne fi fost oferite prin mila și cu încuviințarea Celui de sus și prin intermediul viziunilor sorei Ana Ecaterina Emmerich, pentru ca noi, cei care însetăm după adevăr, să le punem cap la cap și să cunoaștem astfel adevăratele date ale nașterii și morții Mântuitorului nostru? Cine respinge din start aceasta idee, se va opri aici, dar trebuie să știe că nesocotește chiar cuvintele lui Iisus: ‘’Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere, ia, cel care caută, află, și celui ce bate i se va deschide.’’-Sfânta Evanghelie după Matei 7:7-8
Revelația pe care probabil că niciun cititor nu s-ar fi așteptat să o primească, și de aici și surpriza uriașă căreia trebuie să-i facă față, tulburat fiind de o profundă emoție, este redată de ‘’Pelerinul’’ Clement Brentano într-un subcapitol al cărții ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, intitulat ‘’Magii pornesc la drum spre Betleem’’, subcapitol a cărei importanță nu este în nici un fel subliniată sau măcar sugerată de autor, lăsând-l doar pe cititorul atent să-i întrezărească înțelesul:
‘’Viziune împărtășită de vizionară pelerinului în 1821
Vizionara a stabilit ziua Evenimentului cu o lună înainte de data bisericească, adică pe 25 noiembrie. În aceeși zi i-a văzut pe magi pornind spre Iudeea….’’
Ce am putem să înlegem analizând cele două rânduri de mai sus? Am putea să înțelegem că Pelerinul și Sora Emmerich aduc în discuție un Eveniment suficient de important pentru a fi evidențiat folosind o majusculă. Acest Eveniment a avut loc în realitate în data de 25 noiembrie, deși data bisericească, adică data la care este serbat de Biserică este 25 decembrie. Acest Eveniment nu are cum să fie plecarea magilor spre Iudeea(Betleem) pentru că această plecare este cea care are loc în ziua Evenimentului. Despre un ‘’eveniment sfânt’’ va mai vorbi Sora Emmerich atunci când va spune:
‘’De la zămislirea Mariei înainte, simbolurile astronomice au făcut mereu referință la sfântul eveniment apropiat.’’
Referindu-se tot la ‘’marele Eveniment’’, vizionara va spune cu privire la magii care plecaseră spre Betleem ca să se închine înaintea Domnului nostru:
‘’Mare era așteptarea lor; au fost dezamăgiți de primirea lui Irod și de neștiința oamenilor despre marele Eveniment.’’
Semnificația acestui sfânt și mare Eveniment devine astfel clară: este vorba despre nașterea Mântuitorului nostru, Iisus Cristos, care, conform viziunilor primite de Sora Ana Ecaterina Emmerich a avut loc la data de 25 noiembrie, și nu la data de 25 decembrie așa cum este serbată de către Biserică.
Putem înțelege și motivul pentru care atât sora Emmerich cât și autorul Clement Brentano sau poate chiar și înaltele fețe bisericești care au încurajat publicarea acestor viziuni, nu s-au referit direct la Nașterea Domnului ci au preferat să folosească termeni precum marele și sfântul Eveniment. Se simțeau probabil ușor stânjeniți prin faptul că aprobau în ansamblu viziunile sorei Emmerich printre care se afla și cea cu privire la nașterea Mântuitorului la data istorică de 25 noiembrie și totuși o serbau la data de 25 decembrie acceptată de Biserică.
Dacă până acum am aflat că data nașterii lui Isus, este, conform viziunilor Sorei Emmerich, 25 noiembrie, putem adăuga acestei informații o nouă precizare, prin studierea datelor cronologice indicate în textul aceleiași cărți.
În capitolele ‘’Nașterea lui Isus Cristos’’ și Sfinții regi magi’’ din cartea ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, Clement Brentano grupează viziunile avute de Sora Emmerich cu privire la evenimentele derulate în viața Sfintei Familii în preajma nașterii Mântuitorului. Aceste viziuni au fost revelate în perioada duminică 11 noiembrie 1821-luni 31decembrie, indicând data calendaristică dar și ziua din săptămână când acestea au fost revelate. Deducem că în ziua de duminică, 11 noiembrie 1821, Anna Caterina Emmerich a avut următoarele viziuni…….; în ziua de luni, 12 noiembrie, următoarele viziuni……; în ziua de marți, 13 noiembrie, următoarele viziuni, și tot așa. Viziunile primite începând cu 11 noiembrie 1821 descriu în ordine cronologică momente din viața Sfintei Familii de dinaintea, din timpul și de după nașterea Mântuitorului.
Deși la o primă vedere am putea deduce că datele indicate începând cu duminică, 11 noiembrie sunt doar datele la care Sora Emmerich a revelat viziunile sale Pelerinului, vom constata că primim în text informații conform cărora, aceste date se referă în același timp și la ziua și data istorică în care s-au produs evenimentele din preajma nașterii. De exemplu, aflăm că : ‘’în noaptea dintre 27 și 28 noiembrie, în timp ce răsărea aurora, Theodek și suita sa i-au ajuns din urmă pe Mensor și Sair, într-o cetate veche, în ruină.’’ sau că: ‘’Am văzut enorma caravană unită(a celor 3 magi) întinzându-se împreună pe câmpiile întinse; pe 5 decembrie s-au oprit lângă o fântână și au adăpat animalele, fără însă a le despovăra.’’ sau că: ‘’zilele de pe 6 până la 8 decembrie au trecut în general destul de liniștite. Sfânta Familie a fost singură, cu excepția slujitoarei smerite a Anei.’’
Concluzia care se desprinde este că fiecare dată indicată începând cu duminică 11 noiembrie se referă atât la momentul în care vizionara a revelat Pelerinului un anumit eveniment, cât și la data reală, istorică la care a avut loc acel eveniment.
Deducem astfel din text că data nașterii lui Isus Cristos este duminică, 25 noiembrie, informație extrem de prețioasă pentru că ne va ajuta să aflăm mai departe anul nașterii sale, conform viziunilor Sfintei Anna Ecaterina Emmerich.
Întrucât momentul nașterii Mântuitorului este unul extrem de emoționant, il vom reda în continuare, așa cum i-a fost revelat Sorei Emmerich:
‘’Nașterea lui Cristos: Splendoarea pe care o iradia Sfânta Fecioară devenea mereu tot mai strălucitoare, încât anula lumina lămpilor aprinse de Iosif.
Sfânta Fecioară, îngenunchiată pe rogojina pe care dormea, a rămas cu chipul spre Orient. O tunică largă, albă, fără nicio legătură, cădea în pliuri largi în jurul corpului său.
La ora douăsprezece a fost răpită în extazul rugăciunii, ținea mâinile încrucișate la piept. Am văzut atunci corpul său ridicându-se de la pământ.
Între timp, grota se lumina din ce în ce mai tare, până în momentul în care Fericita Fecioară a fost învăluită cu totul, împreună cu toate lucrurile, într-o splendoare de o măreție infinită.
Această scenă iradia atât har divin pe care nu sunt în stare să-l descriu.
Am văzut-o pe preasfânta Maria răpită pentru câtva timp în extaz, apoi am văzut-o acoperind cu atenție, cu o pânză, o figură mică ieșită din splendoarea de raze , fără s-o atingă, nici s-o ridice.
După un anumit timp, l-am văzut pe Pruncușor mișcându-se și l-am auzit plângând. Atunci mi se părea că preasfânta Maria, întotdeauna Fecioară, revenindu-și în sine, l-ar fi ridicat pe Copil și l-ar fi învelit cu pânza cu care îl acoperise. Ridicându-l de pe rogojină, l-a strâns la piept.
Sfânta Fecioară se înfășură cu Copilul în văl și cu sfântul său lapte l-a hrănit pe Mântuitorul. Am văzut un șir des de figuri angelice cu înfățișare umană îngenunchind și adorându-l pe divinul Nou-născut; erau șase coruri angelice într-o lumină orbitoare.’’
Păstrând în sufletele noastre, ca pe ceva de mare preț, aceste scene ale nașterii Mântuitorului în data de duminică, 25 noiembrie, după revelațiile Sfintei Anna Ecaterina Emmerich, mergem mai departe în studiul întreprins și redăm o altă viziune a Sorei, scrisă în cartea ‘’Dureroasa Patimă a Domnului Nostru Isus Cristos’’, cu privire la data istorică reală a răstignirii pe cruce:
‘’În 1821, cu câteva săptămâni înainte de Paști, a povestit că, în timp ce se ruga, fusese avertizată: ‘’Ține minte! În acest an vei suferi în ziua istorică a Patimii și nu în vinerea mare indicată de calendarul bisericesc.
Vineri, 30 martie, la ora 10 dimineața, ea a leșinat. Sângele i-a inundat fața și pieptul; pe corp i-au apărut vânătăi asemănătoare urmelor pe care le lasă loviturile de bici. La amiază, s-a alungit în formă de cruce și brațele i s-au încordat gata să se disloce. Câteva minute după orele 14, picături de sânge i-au țâșnit din mâîni și din picioare. Dimpotrivă, vinerea sfântă calendaristică, pe 20 aprilie, și-a petrecut-o doar într-o dulce contemplație.
Pe 19 februarie 1822, a mai fost avertizată o dată că va suferi în ultima vineri din martie și nu de vinerea sfântă calendaristică- dacă va fi să mai trăiască până atunci, deoarece i se impuseseră grele îndatoriri spirituale în rugăciune și se părea că în curând avea să moară. Ea resimțea adesea, mari usturimi în locul rănilor.
În vinerile din 15 și 29, din crucea de pe piept și din rana coastei i s-a scurs sânge și toate locurile stigmatelor s-au colorat în roșu aprins.Înainte de 29 ale lunii, a simțit de mai multe ori că un torent de foc i se precipită din inimă înspre coastă, precum și de-a lungul brațelor și picioarelor, spre locul stigmatelor, unde au apărut roșeață, inflamații și picături de transpirație, cu senzația că i se scurge sângele pe acolo.
În seara de joi, 28 februarie, a căzut într-un extaz de contemplare a Patimii Mântuitorului care a durat până vineri seara. I-a curs sânge din piept, cap și coastă; i s-au umflat toate venele mâinilor, iar locurile stigmatelor erau roșii, în mijloc având un punct dureros și umed, deși de acolo nu i-a curs nici o picătură de sânge.’’
Punând cap la cap informațiile culese din revelațiile Sfintei Ana Ecaterina Emmerich, putem extrage cele mai importante două date posibile ale nașterii și ale răstignirii pe cruce ale Mântuitorului nostru:
-data nașterii: duminică, 25 noiembrie;
-data morții pe cruce: vineri, 30 martie.
Aceste date au fost revelate în anul 1821 și este extrem de interesant că tocmai în acest an a ales Domnul să ni le transmită prin intermediul viziunilor Sorei. În acest an, 1821, ziua de 25 noiembrie a fost într-o duminică, iar ziua de 30 martie a fost într-o vineri, exact așa cum 25 noiembrie a fost într-o zi de duminică din anul în care s-a născut Domnul, iar 30 martie a fost într-o zi de vineri din anul în care Domnul a murit. Mai mult decât atât, viziunea privind nașterea a avut loc în chiar ziua de 25 noiembrie a anului 1821, iar Sora Emmerich a trăit spiritual dar și fizic Patima Domnului în chiar ziua de 30 martie 1821. Toate aceste ‘’coincidențe’’ nu pot fi întâmplătoare și ne arată încă o dată, că Domnul are un plan pentru noi și chiar dacă a plecat pentru o vreme dintre oameni, e mereu prezent prin viziunile pe care le primesc Sfinții și pe care ni le împărtășește astfel și nouă, celor care îl așteptăm.
Cunoscând aceste două date, am putea oare spera să aflăm și alte informații? Sfânta Ana Ecaterina Emmerich nu a precizat nicăieri care ar putea fi anii nașterii și morții pe cruce a Mântuitorului dar cea mai la îndemână unealtă pe care o avem la dispoziție, telefonul mobil, ne va ajuta din nou să rezolvam această problemă, cu ajutorul funcției calendar. Analizând care sunt anii din primul deceniu înainte de Cristos, deceniu în care cercetătorii sunt de acord în unanimitate că s-a născut Domnul Iisus, aflăm că data de 25 noiembrie a fost într-o zi de duminică doar în anul 4 înainte de Cristos. Se cristalizează astfel o posibilă dată de naștere a Mântuitorului nostru: duminică, 25 noiembrie, anul 4 înainte de Cristos. Despre ziua morții cunoaștem până acum că a fost o vineri, 30 martie.
Cu câtă grijă și înțelepciune suntem apoi ghidați pentru a putea completa data răstignirii. Revelația următoare este cuprinsă în cartea ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’ și ea este cea care stabilește legătura dintre cele două principale momente din viața Mântuitorului nostru:
‘’Când Isus Cristos s-a întrupat, sfânta Fecioară avea puțin peste 14 ani. Cristos a fost în vârstă de 33 de ani și de trei ori șase săptâmâni. Spun de trei ori șase, pentru că în această clipă nu îmi vine în minte acest număr.’’
Când vorbește despre vârsta de 33 de ani și de trei ori șase săptămâni, Sora se referă la anii vieții lui Iisus. Adăugând la data nașterii , 33 de ani și de trei ori câte 6 săptămâni, adică 18 săptămâni, ajungem în anul 31 după Cristos, unde sfârșitul celei de-a 18-a săptămâni include ziua de vineri, 30 martie, exact ziua care îi fusese revelată Sfintei într-o viziune prezentată mai sus.
Toate aceste date care se susțin și se deduc unele din altele potrivindu-se perfect, deși la prima vedere ar putea părea niște simple coincidențe pentru un sceptic, denotă deosebita atenție și importanța care le este acordată în Cer și faptul că se dorește ca noi să le cunoaștem și să le omagiem așa cum se cuvine.
Fiul lui Dumnezeu s-a născut, după viziunile Sfintei Ana Ecaterina Emmerich, în ziua de duminică, 25 noiembrie anul 4 înainte de Cristos, și a murit pe cruce în ziua de vineri, 30 martie, anul 31 după Cristos.
‘’S-a pogorât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și s-a făcut om. Și s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și s-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.’’ (fragment din Crezul)
Vino, Doamne Iisuse!
8 oct. 2025
Fara comentarii13 și 31 – ”Coincidențe” minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul (4)
Acest al patrulea articol din serie este în fapt un articol publicat deja pe acest blog, atât în limba română cât și în limba engleză, intitulat: ”Cele mai importante două date din istoria creștinismului: cea a nașterii Mântuitorului nostru și cea a răstignirii sale pe cruce.” Articolul a fost scris când încă autorul lui nu aprofundase acest subiect al ”coincidențelor” în legătură cu numerele 13 și 31, dar incredibila descoperire relatată pe parcursul studiului îl plasează fără doar și poate în seria ”13 și 31 – ”Coincidențe” minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul”.
Cele mai importante două date din istoria creștinismului: cea a nașterii Mântuitorului nostru și cea a răstignirii sale pe cruce
Sufletul oricărui trăitor în Domnul își dorește cu ardoare să cunoască aceste două date, și totuși, la peste 2000 de ani de la întruparea lui Cristos, nu știm cu certitudine care sunt datele reale și suntem atât de divizați când vine vorba de serbarea și celebrarea acestor două momente.
La începuturile creștinismului, data de 25 decembrie nu a fost considerată ca fiind ziua Domnului Iisus. În anul 264, Saturnaliile au fost în ziua de 25 decembrie și cu această ocazie, împăratul roman Aurelian a proclamat această zi ca fiind a invincibilului Soare. Ulterior, în anul 320, papa Iuliu 1 a fost cel care a stabilit pentru prima dată că ziua de naștere a Domnului Iisus trebuie serbată pe 25 decembrie.
Cu mare tristețe remarcăm că, pe lângă faptul că nu cunoaștem cu exactitate aceste două date istorice, deși avem impresia că măcar ziua de naștere a Mântuitorului nostru ne este cunoscută, constatăm că nici măcar nu reușim să ne punem cu toții de acord. Catolici și ortodocși, celebrăm în fiecare an la date diferite, cu rare excepții, Paștele, adică Răstignirea și Învierea Domnului nostru. Și chiar în cadrul aceleiași religii, stabilim date diferite în fiecare an. Evreii nici măcar nu-l recunosc pe Domnul Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, așă încât Paștele lor este doar o sărbătoare care amintește de momentul în care Dumnezeu i-a scos de sub robia egipteană, și nicidecum momentul în care Fiul lui Dumnezeu s-a răstignit pentru ca noi toți să căpătăm viață veșnică.
Ne bucurăm de fiecare dată când serbăm zilele de naștere ale fiilor și fiicelor noastre și aceste date au mare însemnătate pentru noi. Dar Fiul lui Dumnezeu nu are o zi de naștere în concordanță cu datele istorice.
Ne întristăm și totuși parcă îi simțim din nou mai aproape pe cei plecați dintre noi atunci când le celebrăm trecerea în neființă. Din nou, cunoaștem datele și le păstrăm în sufletul nostru. Dar Fiul lui Dumnezeu nu are o astfel de dată. E diferită de la an la an și de la o religie la alta.
Cerul serbează cele două momente respectând datele istorice dar omul a găsit de cuviință să nu le mai caute. Facem convenții și încercăm să ne deosebim unii de alții în convingeri și dogme, iar rezultatul este că Fiul lui Dumnezeu nu primește recunoștința și omagiul nostru în cele mai importante două momente cronologice și istorice din viața sa: nașterea și moartea.
În acest context, cel care dorește să continue cercetarea, va găsi alinare în cărțile care prezintă revelațiile Sfintei Anna Ecaterina Emmerich: ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’ și ’’Dureroasa Patimă a Domnului nostru Isus Cristos’’.
Pentru a cunoște măcar puțin din viața și trăirile spirituale ale Sfintei Anna Ecaterina Emmertich, vom reda o serie de aprecieri făcute la adresa ei de către câteva personalități ale bisericii catolice și nu numai, prezentate în prefața cărții ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’.
Mons. Reinhard Lettmann, episcop de Munster, a declarat cu ocazia primirii la data de 15 mai 2006 a titlului de Doctor honoris cauza acordat de Universitatea din București, la solicitarea Facultății de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București, următoarele: ‘’A fost o sfântă care a împlinit voia Domnului, prin suferințe, stigmate, jertfe și prin revelațiile ei despre viața lui Isus Cristos și a Mamei sale, pe care i-a iubit atât de mult și jertfindu-se mult pentru întoarcerea păcătoșilor.’’
Anterior, monseniorul declarase: ‘’În această perioadă de reînnoire barbarică a noului păgânism, dedicată venerării dumnezeului mamona(al banului, pentru a se înțelege), toată îndreptată spre descoperirile științifice mereu mai sofisticate, unde idealul inimii și al ‘’umanului’’ sunt sacrificate în întregime de idealul faustian al puterii, noi avem nevoie să îndreptăm un gând profund spre această martiră și soră spirituală care deja decisese să se sacrifice pentru toate sufletele lumii și ale purgatoriului, cu care a avut în mod particular raporturi profunde, și le-a oferit lor jertfe zilnice , rugăciuni, penitențe aspre și fapte bune. Să apelăm la ea și la intervenția sa milostivă pentru ca multe creaturi și astăzi, așa cum a fost la timpul său, să se poată împăca cu Domnul nostru Isus Cristos prin intermediul sfintei Fecioare Maria(pe care a iubit-o atât de mult Ana Ecaterina Emmerich). Fericita soră augustiniană va rămîne crucea de pe cale pentru cei ce vor voi să se salveze și să găsească în ea consolare și orientare pe drumul spre patria cerească. În numele lui Isus Cristos.’’
D. Gueranger, Abate de Solesmes a declarat: ‘’În revelațiile sale nu sunt contradicții cu adevărurile Bibliei și nici măcar cu tradițiile orale ale Bisericii. Ele completează în mod minunat Sfintele Scripturi și istoria ecleziastică; clarifică punctele obscure explicate încă insuficient de teologi și de exegeți. Ceea ce surprindem de la Emmerich și convinge prin ceea ce spune este bogăția nemărginită care depășește orice supoziție umană cu privire la viața lui Isus și a Mariei. Înaintea acestei minunate și nemărginite opere, nu se poate să nu exclamăm: ‘’Aici este degetul lui Dumnezeu. Ea săvârșește o mare misiune.’’
Contele Leopold Stolberg, după o vizită la Sora Emmerich, i-a scris impresiile sale soției Sofia: ‘’Fizicul său este delicat. Chipul său este plăcut și se poate simți un spirit viu și sensibil. Această soră, care a lucrat din greu și a păscut oile și a muls vaci în copilăria sa, vorbește cu o voce fină și delicată și se exprimă asupra religiei într-o limbă așa de nobilă, pe care nu ar fi putut niciodată să o învețe într-un convent. Se exprimă nu doar cu conștiinciozitate, dar cu un spirit înălțat. Privirea sa plină de spiritualitate, înțelepciunea sa în mod clar iluminată și iubirea sa profundă se respiră în tot ceea ce spune.’’
Papa Ioan Paul al doilea, cu ocazia călătoriei făcute în Germania la data de 1-2 mai 1987, atunci când a vizitat orașul și Episcopia de Munster, a declarat: ‘’Dacă întra-adevăr, multe alte nume ar putut fi citate, eu îmi amintesc în acest moment de Sora Ana Ecaterina Emmerich, care ne-a arătat, cu deosebita sa vocație mistică, valoarea jertfei și a suferinței în unire cu Domnul răstignit.’’
Pe data de 3 octombrie 2004, cu ocazia beatificării sorei Anna Ecaterina Emmerich, Papa Ioan Paul al doilea a mai declarat: ‘’Exemplul ei a deschis inimile atât ale celor săraci, cât și ale celor bogați, atât ale celor simpli, cât și ale celor cultivați, pe care i-a inițiat în iubirea consacrată a lui Isus Cristos.”
Parcurgând toate aceste cuvinte de apreciere la adresa sorei Emmerich, de care ea însăși, în pioșia, simplitatea și sfințenia care o caracterizau, s-ar fi simțit mai degrabă rușinată decât încântată, după cum a spus de multe ori de-a lungul vieții, ne simțim îndemnați să începem studiul nostru cu privire la o posibilă aflare a datelor istorice ale nașterii și morții pe cruce a Mântuitorului nostru.
De la început trebuie spus că Sora Anna Ecaterina Emmerich nu a comunicat la modul direct, în viziunile sale, aceste date. Nu vom găsi nicăieri în cele două cărți indicate, datele exacte, sub forma: data nașterii este…..; data morții pe cruce este……Cititorul care deschide pentru prima dată aceste cărți, nici măcar nu caută aceste informații și ca atare nici măcar nu se gândește că le-ar putea găsi. Suntem atât de convinși că data nașterii Domnul Iisus este 25 decembrie și că moartea pe cruce s-a produs la o dată pe care deși o putem aproxima în anumite limite, nu am putea să o aflăm cu exactitate, încât nu ne mai îndoim de aceste adevăruri relative și nu mai căutăm să aflăm adevăratele date istorice. Surprinderea care îți taie la propriu răsuflarea apare treptat, pe măsura lecturării celor aproape 1000 de pagini cât însumează cele două cărți. Informațiile parțiale culese din diferite pasaje inserate deloc frecvent ci mai degrabă rar și disparat, fac să încolțească în mintea cititorului o idee: e oare posibil ca ele să ne fi fost oferite prin mila și cu încuviințarea Celui de sus și prin intermediul viziunilor sorei Ana Ecaterina Emmerich, pentru ca noi, cei care însetăm după adevăr, să le punem cap la cap și să cunoaștem astfel adevăratele date ale nașterii și morții Mântuitorului nostru? Cine respinge din start aceasta idee, se va opri aici, dar trebuie să știe că nesocotește chiar cuvintele lui Iisus: ‘’Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere, ia, cel care caută, află, și celui ce bate i se va deschide.’’-Sfânta Evanghelie după Matei 7:7-8
Revelația pe care probabil că niciun cititor nu s-ar fi așteptat să o primească, și de aici și surpriza uriașă căreia trebuie să-i facă față, tulburat fiind de o profundă emoție, este redată de ‘’Pelerinul’’ Clement Brentano într-un subcapitol al cărții ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, intitulat ‘’Magii pornesc la drum spre Betleem’’, subcapitol a cărei importanță nu este în nici un fel subliniată sau măcar sugerată de autor, lăsând-l doar pe cititorul atent să-i întrezărească înțelesul:
‘’Viziune împărtășită de vizionară pelerinului în 1821
Vizionara a stabilit ziua Evenimentului cu o lună înainte de data bisericească, adică pe 25 noiembrie. În aceeși zi i-a văzut pe magi pornind spre Iudeea….’’
Ce am putem să înlegem analizând cele două rânduri de mai sus? Am putea să înțelegem că Pelerinul și Sora Emmerich aduc în discuție un Eveniment suficient de important pentru a fi evidențiat folosind o majusculă. Acest Eveniment a avut loc în realitate în data de 25 noiembrie, deși data bisericească, adică data la care este serbat de Biserică este 25 decembrie. Acest Eveniment nu are cum să fie plecarea magilor spre Iudeea(Betleem) pentru că această plecare este cea care are loc în ziua Evenimentului. Despre un ‘’eveniment sfânt’’ va mai vorbi Sora Emmerich atunci când va spune:
‘’De la zămislirea Mariei înainte, simbolurile astronomice au făcut mereu referință la sfântul eveniment apropiat.’’
Referindu-se tot la ‘’marele Eveniment’’, vizionara va spune cu privire la magii care plecaseră spre Betleem ca să se închine înaintea Domnului nostru:
‘’Mare era așteptarea lor; au fost dezamăgiți de primirea lui Irod și de neștiința oamenilor despre marele Eveniment.’’
Semnificația acestui sfânt și mare Eveniment devine astfel clară: este vorba despre nașterea Mântuitorului nostru, Iisus Cristos, care, conform viziunilor primite de Sora Ana Ecaterina Emmerich a avut loc la data de 25 noiembrie, și nu la data de 25 decembrie așa cum este serbată de către Biserică.
Putem înțelege și motivul pentru care atât sora Emmerich cât și autorul Clement Brentano sau poate chiar și înaltele fețe bisericești care au încurajat publicarea acestor viziuni, nu s-au referit direct la Nașterea Domnului ci au preferat să folosească termeni precum marele și sfântul Eveniment. Se simțeau probabil ușor stânjeniți prin faptul că aprobau în ansamblu viziunile sorei Emmerich printre care se afla și cea cu privire la nașterea Mântuitorului la data istorică de 25 noiembrie și totuși o serbau la data de 25 decembrie acceptată de Biserică.
Dacă până acum am aflat că data nașterii lui Isus, este, conform viziunilor Sorei Emmerich, 25 noiembrie, putem adăuga acestei informații o nouă precizare, prin studierea datelor cronologice indicate în textul aceleiași cărți.
În capitolele ‘’Nașterea lui Isus Cristos’’ și Sfinții regi magi’’ din cartea ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, Clement Brentano grupează viziunile avute de Sora Emmerich cu privire la evenimentele derulate în viața Sfintei Familii în preajma nașterii Mântuitorului. Aceste viziuni au fost revelate în perioada duminică 11 noiembrie 1821-luni 31decembrie, indicând data calendaristică dar și ziua din săptămână când acestea au fost revelate. Deducem că în ziua de duminică, 11 noiembrie 1821, Anna Caterina Emmerich a avut următoarele viziuni…….; în ziua de luni, 12 noiembrie, următoarele viziuni……; în ziua de marți, 13 noiembrie, următoarele viziuni, și tot așa. Viziunile primite începând cu 11 noiembrie 1821 descriu în ordine cronologică momente din viața Sfintei Familii de dinaintea, din timpul și de după nașterea Mântuitorului.
Deși la o primă vedere am putea deduce că datele indicate începând cu duminică, 11 noiembrie sunt doar datele la care Sora Emmerich a revelat viziunile sale Pelerinului, vom constata că primim în text informații conform cărora, aceste date se referă în același timp și la ziua și data istorică în care s-au produs evenimentele din preajma nașterii. De exemplu, aflăm că : ‘’în noaptea dintre 27 și 28 noiembrie, în timp ce răsărea aurora, Theodek și suita sa i-au ajuns din urmă pe Mensor și Sair, într-o cetate veche, în ruină.’’ sau că: ‘’Am văzut enorma caravană unită(a celor 3 magi) întinzându-se împreună pe câmpiile întinse; pe 5 decembrie s-au oprit lângă o fântână și au adăpat animalele, fără însă a le despovăra.’’ sau că: ‘’zilele de pe 6 până la 8 decembrie au trecut în general destul de liniștite. Sfânta Familie a fost singură, cu excepția slujitoarei smerite a Anei.’’
Concluzia care se desprinde este că fiecare dată indicată începând cu duminică 11 noiembrie se referă atât la momentul în care vizionara a revelat Pelerinului un anumit eveniment, cât și la data reală, istorică la care a avut loc acel eveniment.
Deducem astfel din text că data nașterii lui Isus Cristos este duminică, 25 noiembrie, informație extrem de prețioasă pentru că ne va ajuta să aflăm mai departe anul nașterii sale, conform viziunilor Sfintei Anna Ecaterina Emmerich.
Întrucât momentul nașterii Mântuitorului este unul extrem de emoționant, il vom reda în continuare, așa cum i-a fost revelat Sorei Emmerich:
‘’Nașterea lui Cristos: Splendoarea pe care o iradia Sfânta Fecioară devenea mereu tot mai strălucitoare, încât anula lumina lămpilor aprinse de Iosif.
Sfânta Fecioară, îngenunchiată pe rogojina pe care dormea, a rămas cu chipul spre Orient. O tunică largă, albă, fără nicio legătură, cădea în pliuri largi în jurul corpului său.
La ora douăsprezece a fost răpită în extazul rugăciunii, ținea mâinile încrucișate la piept. Am văzut atunci corpul său ridicându-se de la pământ.
Între timp, grota se lumina din ce în ce mai tare, până în momentul în care Fericita Fecioară a fost învăluită cu totul, împreună cu toate lucrurile, într-o splendoare de o măreție infinită.
Această scenă iradia atât har divin pe care nu sunt în stare să-l descriu.
Am văzut-o pe preasfânta Maria răpită pentru câtva timp în extaz, apoi am văzut-o acoperind cu atenție, cu o pânză, o figură mică ieșită din splendoarea de raze , fără s-o atingă, nici s-o ridice.
După un anumit timp, l-am văzut pe Pruncușor mișcându-se și l-am auzit plângând. Atunci mi se părea că preasfânta Maria, întotdeauna Fecioară, revenindu-și în sine, l-ar fi ridicat pe Copil și l-ar fi învelit cu pânza cu care îl acoperise. Ridicându-l de pe rogojină, l-a strâns la piept.
Sfânta Fecioară se înfășură cu Copilul în văl și cu sfântul său lapte l-a hrănit pe Mântuitorul. Am văzut un șir des de figuri angelice cu înfățișare umană îngenunchind și adorându-l pe divinul Nou-născut; erau șase coruri angelice într-o lumină orbitoare.’’
Păstrând în sufletele noastre, ca pe ceva de mare preț, aceste scene ale nașterii Mântuitorului în data de duminică, 25 noiembrie, după revelațiile Sfintei Anna Ecaterina Emmerich, mergem mai departe în studiul întreprins și redăm o altă viziune a Sorei, scrisă în cartea ‘’Dureroasa Patimă a Domnului Nostru Isus Cristos’’, cu privire la data istorică reală a răstignirii pe cruce:
‘’În 1821, cu câteva săptămâni înainte de Paști, a povestit că, în timp ce se ruga, fusese avertizată: ‘’Ține minte! În acest an vei suferi în ziua istorică a Patimii și nu în vinerea mare indicată de calendarul bisericesc.
Vineri, 30 martie, la ora 10 dimineața, ea a leșinat. Sângele i-a inundat fața și pieptul; pe corp i-au apărut vânătăi asemănătoare urmelor pe care le lasă loviturile de bici. La amiază, s-a alungit în formă de cruce și brațele i s-au încordat gata să se disloce. Câteva minute după orele 14, picături de sânge i-au țâșnit din mâîni și din picioare. Dimpotrivă, vinerea sfântă calendaristică, pe 20 aprilie, și-a petrecut-o doar într-o dulce contemplație.
Pe 19 februarie 1822, a mai fost avertizată o dată că va suferi în ultima vineri din martie și nu de vinerea sfântă calendaristică- dacă va fi să mai trăiască până atunci, deoarece i se impuseseră grele îndatoriri spirituale în rugăciune și se părea că în curând avea să moară. Ea resimțea adesea, mari usturimi în locul rănilor.
În vinerile din 15 și 29, din crucea de pe piept și din rana coastei i s-a scurs sânge și toate locurile stigmatelor s-au colorat în roșu aprins.Înainte de 29 ale lunii, a simțit de mai multe ori că un torent de foc i se precipită din inimă înspre coastă, precum și de-a lungul brațelor și picioarelor, spre locul stigmatelor, unde au apărut roșeață, inflamații și picături de transpirație, cu senzația că i se scurge sângele pe acolo.
În seara de joi, 28 februarie, a căzut într-un extaz de contemplare a Patimii Mântuitorului care a durat până vineri seara. I-a curs sânge din piept, cap și coastă; i s-au umflat toate venele mâinilor, iar locurile stigmatelor erau roșii, în mijloc având un punct dureros și umed, deși de acolo nu i-a curs nici o picătură de sânge.’’
Punând cap la cap informațiile culese din revelațiile Sfintei Ana Ecaterina Emmerich, putem extrage cele mai importante două date posibile ale nașterii și ale răstignirii pe cruce ale Mântuitorului nostru:
-data nașterii: duminică, 25 noiembrie;
-data morții pe cruce: vineri, 30 martie.
Aceste date au fost revelate în anul 1821 și este extrem de interesant că tocmai în acest an a ales Domnul să ni le transmită prin intermediul viziunilor Sorei. În acest an, 1821, ziua de 25 noiembrie a fost într-o duminică, iar ziua de 30 martie a fost într-o vineri, exact așa cum 25 noiembrie a fost într-o zi de duminică din anul în care s-a născut Domnul, iar 30 martie a fost într-o zi de vineri din anul în care Domnul a murit. Mai mult decât atât, viziunea privind nașterea a avut loc în chiar ziua de 25 noiembrie a anului 1821, iar Sora Emmerich a trăit spiritual dar și fizic Patima Domnului în chiar ziua de 30 martie 1821. Toate aceste ‘’coincidențe’’ nu pot fi întâmplătoare și ne arată încă o dată, că Domnul are un plan pentru noi și chiar dacă a plecat pentru o vreme dintre oameni, e mereu prezent prin viziunile pe care le primesc Sfinții și pe care ni le împărtășește astfel și nouă, celor care îl așteptăm.
Cunoscând aceste două date, am putea oare spera să aflăm și alte informații? Sfânta Ana Ecaterina Emmerich nu a precizat nicăieri care ar putea fi anii nașterii și morții pe cruce a Mântuitorului dar cea mai la îndemână unealtă pe care o avem la dispoziție, telefonul mobil, ne va ajuta din nou să rezolvam această problemă, cu ajutorul funcției calendar. Analizând care sunt anii din primul deceniu înainte de Cristos, deceniu în care cercetătorii sunt de acord în unanimitate că s-a născut Domnul Iisus, aflăm că data de 25 noiembrie a fost într-o zi de duminică doar în anul 4 înainte de Cristos. Se cristalizează astfel o posibilă dată de naștere a Mântuitorului nostru: duminică, 25 noiembrie, anul 4 înainte de Cristos. Despre ziua morții cunoaștem până acum că a fost o vineri, 30 martie.
Cu câtă grijă și înțelepciune suntem apoi ghidați pentru a putea completa data răstignirii. Revelația următoare este cuprinsă în cartea ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’ și ea este cea care stabilește legătura dintre cele două principale momente din viața Mântuitorului nostru:
‘’Când Isus Cristos s-a întrupat, sfânta Fecioară avea puțin peste 14 ani. Cristos a fost în vârstă de 33 de ani și de trei ori șase săptâmâni. Spun de trei ori șase, pentru că în această clipă nu îmi vine în minte acest număr.’’
Când vorbește despre vârsta de 33 de ani și de trei ori șase săptămâni, Sora se referă la anii vieții lui Iisus. Adăugând la data nașterii , 33 de ani și de trei ori câte 6 săptămâni, adică 18 săptămâni, ajungem în anul 31 după Cristos, unde sfârșitul celei de-a 18-a săptămâni include ziua de vineri, 30 martie, exact ziua care îi fusese revelată Sfintei într-o viziune prezentată mai sus.
Toate aceste date care se susțin și se deduc unele din altele potrivindu-se perfect, deși la prima vedere ar putea părea niște simple coincidențe pentru un sceptic, denotă deosebita atenție și importanța care le este acordată în Cer și faptul că se dorește ca noi să le cunoaștem și să le omagiem așa cum se cuvine.
Fiul lui Dumnezeu s-a născut, după viziunile Sfintei Ana Ecaterina Emmerich, în ziua de duminică, 25 noiembrie anul 4 înainte de Cristos, și a murit pe cruce în ziua de vineri, 30 martie, anul 31 după Cristos.
‘’S-a pogorât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și s-a făcut om. Și s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și s-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.’’ (fragment din Crezul)
Vino, Doamne Iisuse!