13 și 31 – ‘’Coincidențe’’ minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul (4)
Cele mai importante două date cronologice din istoria creștinismului: cea a nașterii Mântuitorului nostru și cea a răstignirii sale pe cruce
Sufletul oricărui trăitor în Domnul își dorește cu ardoare să cunoască aceste două date, și totuși, la peste 2000 de ani de la întruparea lui Hristos, nu știm cu certitudine care sunt datele reale și suntem atât de divizați când vine vorba de serbarea și celebrarea acestor două momente.
La începuturile creștinismului, data de 25 decembrie nu a fost considerată ca fiind ziua Domnului Iisus. În anul 264, Saturnaliile au fost în ziua de 25 decembrie și cu această ocazie, împăratul roman Aurelian a proclamat această zi ca fiind a invincibilului Soare. Ulterior, în anul 320, papa Iuliu 1 a fost cel care a stabilit pentru prima dată că ziua de naștere a Domnului Iisus trebuie serbată pe 25 decembrie.
Cu mare tristețe remarcăm că, pe lângă faptul că nu cunoaștem cu exactitate aceste două date istorice, deși avem impresia că măcar ziua de naștere a Mântuitorului nostru ne este cunoscută, nici măcar nu reușim să ne punem cu toții de acord. Catolici și ortodocși, celebrăm în fiecare an la date diferite, cu rare excepții, Paștele, adică Răstignirea și Învierea Domnului nostru. Și chiar în cadrul aceleiași religii, stabilim date diferite în fiecare an. Evreii nici măcar nu-l recunosc pe Domnul Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, așa încât Paștele lor este doar o sărbătoare care amintește de momentul în care Dumnezeu i-a scos de sub robia egipteană, și nicidecum momentul în care Fiul lui Dumnezeu s-a răstignit pentru ca noi toți să căpătăm viață veșnică.
Cerul serbează cele două momente respectând datele istorice dar omul a găsit de cuviință să nu le mai caute. Facem convenții și încercăm să ne deosebim unii de alții în convingeri și dogme, iar rezultatul este că Fiul lui Dumnezeu nu primește recunoștința și omagiul nostru în cele mai importante două momente cronologice și istorice din viața sa: nașterea și moartea.
În acest context, cel care dorește să continue cercetarea, va găsi alinare în cărțile care prezintă revelațiile Sfintei Anna Ecaterina Emmerich: ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’ și ’’Dureroasa Patimă a Domnului nostru Isus Cristos’’.
Despre Sfânta Anna Ecaterina Emmerich, Papa Ioan Paul al doilea, cu ocazia călătoriei făcute în Germania la data de 1-2 mai 1987, atunci când a vizitat orașul și Episcopia de Munster, a declarat: ‘’Dacă întra-adevăr, multe alte nume ar fi putut fi citate, eu îmi amintesc în acest moment de Sora Ana Ecaterina Emmerich, care ne-a arătat, cu deosebita sa vocație mistică, valoarea jertfei și a suferinței în unire cu Domnul răstignit.’’ Pe data de 3 octombrie 2004, cu ocazia beatificării sorei Anna Ecaterina Emmerich, Papa Ioan Paul al doilea a mai declarat: ‘’Exemplul ei a deschis inimile atât ale celor săraci, cât și ale celor bogați, atât ale celor simpli, cât și ale celor cultivați, pe care i-a inițiat în iubirea consacrată a lui Isus Cristos.’’
Parcurgând toate aceste cuvinte de apreciere la adresa sorei Emmerich, de care ea însăși, în pioșia, simplitatea și sfințenia care o caracterizau, s-ar fi simțit mai degrabă rușinată decât încântată, după cum a spus de multe ori de-a lungul vieții, ne simțim îndemnați să începem studiul nostru cu privire la o posibilă aflare a datelor istorice ale nașterii și morții pe cruce a Mântuitorului nostru.
De la început trebuie spus că sora Anna Ecaterina Emmerich nu a comunicat la modul direct, în viziunile sale, aceste date. Nu vom găsi nicăieri în cele două cărți indicate, datele exacte, sub forma: data nașterii este…..; data morții pe cruce este……Cititorul care deschide pentru prima dată aceste cărți, nici măcar nu caută aceste informații și ca atare nici măcar nu se gândește că le-ar putea găsi. Suntem atât de convinși că data nașterii Domnul Iisus este 25 decembrie și că moartea pe cruce s-a produs la o dată pe care deși o putem aproxima în anumite limite, nu am putea să o aflăm cu exactitate, încât nu ne mai îndoim de aceste adevăruri relative și nu mai căutăm să aflăm adevăratele date istorice. Surprinderea care îți taie la propriu răsuflarea apare treptat, pe măsura lecturării celor aproape 1000 de pagini cât însumează cele două cărți. Informațiile parțiale culese din diferite pasaje inserate deloc frecvent ci mai degrabă rar și disparat, fac să încolțească în mintea cititorului o idee: e oare posibil ca ele să ne fi fost oferite prin mila și cu încuviințarea Celui de sus și prin intermediul viziunilor sfintei Ana Ecaterina Emmerich, pentru ca noi să le putem laolaltă și să cunoaștem astfel adevăratele date ale nașterii și morții Mântuitorului nostru? Cine respinge din start această idee, se va opri aici, dar trebuie să știe că nesocotește chiar cuvintele lui Iisus: ‘’Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere, ia, cel care caută, află, și celui ce bate i se va deschide.’’-Sfânta Evanghelie după Matei 7:7-8
Revelația pe care probabil că niciun cititor nu s-ar fi așteptat să o primească, și de aici și surpriza uriașă căreia trebuie să-i facă față, tulburat fiind de o profundă emoție, este redată de ‘’Pelerinul’’ Clement Brentano într-un subcapitol al cărții ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, intitulat ‘’Magii pornesc la drum spre Betleem’’, subcapitol a cărei importanță nu este în nici un fel subliniată sau măcar sugerată de autor, lăsând-l doar pe cititorul atent să-i întrezărească înțelesul:
Viziune împărtășită de vizionară pelerinului în 1821:
‘’Vizionara a stabilit ziua Evenimentului cu o lună înainte de data bisericească, adică pe 25 noiembrie. În aceeși zi i-a văzut pe magi pornind spre Iudeea….’’
Ce am putea să înțelegem analizând cele două rânduri de mai sus? Am putea să înțelegem că Pelerinul și Sfânta Anna Ecaterina aduc în discuție un Eveniment suficient de important pentru a fi evidențiat folosind o majusculă. Acest Eveniment a avut loc în realitate în data de 25 noiembrie, deși data bisericească, adică data la care este serbat de Biserică este 25 decembrie. Acest Eveniment nu are cum să fie plecarea magilor spre Iudeea(Betleem) pentru că această plecare este cea care are loc în ziua Evenimentului. Despre un ‘’eveniment’’ va mai vorbi sora Emmerich atunci când va spune:
‘’Stăpâna casei unde erau, voia să o rețină pe Maria, pentru că era sigură că momentul nașterii era aproape; era îngrijorată pentru că la Betleem, Fecioara, desigur, nu ar fi găsit găzduire din cauza recensământului. Atunci Maria a spus că trebuie să plece fără întârziere din motive personale și că lipseau doar treizeci și șase de ore până la eveniment.’’(viziune din ziua de vineri, 23 noiembrie 1821)
‘’Iosif s-a dus în cetate, ca să facă alte cumpărături, precum un scaun, fructe uscate, pâine și stafide, apoi s-a întors la Grota Ieslei, unde a găsit-o pe Sfânta Fecioară întinsă pe patul ei. Iosif a gătit, apoi s-au rugat și au mâncat împreună. Și cum evenimentul nașterii se apropia, sfântul om a despărțit propria cămăruță de restul grotei…..Sfânta Fecioară i-a spus că momentul era de acum aproape și că dorea să rămână singură, de aceea l-a rugat să se închidă în propria cămăruță. Înainte să se retragă, Iosif a aprins alte lămpi pentri a păstra luminat locul; a auzit atunci un zgomot în afara grotei și s-a dus să vadă ce este: a văzut că s-a întors măgărița care sărea de bucurie, ca și cum ar fi anunțat Evenimentul.’’ (viziune din ziua de sâmbătă, 24 noiembrie 1821)
‘’Am văzut-o pe Sfânta Fecioară, atât înainte de a naște, cât și după, mereu acoperită cu un văl și îmbrăcată în alb; în primele zile, imediat după eveniment, stătea șezută sau îngenunchiată, dormea pe o parte și niciodată nu am văzut-o bolnavă sau obosită.’’
‘’Numeroase persoane au ajuns la Betleem, printre care am văzut câțiva emisari ai lui Irod, care au fost trimiși să verifice faima Pruncului minunat. Ca urmare a discuțiilor păstorilor, sfântul Eveniment a devenit public.’’(viziune din ziua de miercuri, 28 noiembrie 1821)
‘’Între timp, toți locuitorii din vale și din satele dimprejur, cunoscând evenimentul, s-au dus la grotă să-l preamărească pe Cel născut.’’(viziune din ziua de vineri, 29 noiembrie 1821)
‘’Ieri seară și astăzi le-am văzut pe cele două femei pentru mult timp cufundate în adorație înaintea Pruncului sfânt. Ele vorbeau mai ales despre acel Eveniment minunat….Maria îi povestea Elisabetei tot ceea ce i s-a întâmplat și, când i-a explicat dificultățile pe care le-a întâlnit în căutarea unui adăpost peste noapte în Betleem, Elisabeta a plâns amarnic din cauza durității oamenilor.’’(viziune din ziua de marți, 4 decembrie 1821)
‘’De la zămislirea Mariei înainte, simbolurile astronomice au făcut mereu referință la sfântul eveniment apropiat.’’
‘’Magii au avut viziunea vârfului scării lui Iacob care atingea o stea; astfel, de la numărul treptelor și de la schimbările apărute, au știut să calculeze când se va apropia Evenimentul și când va apărea steaua profețită de Balaam.’’
‘’Mare era așteptarea lor; au fost dezamăgiți de primirea lui Irod și de neștiința oamenilor despre marele Eveniment.’’
‘’Cu cea mai mare ingeniozitate și loialitate, magii le povesteau curioșilor istoria Evenimentului așteptat de strămoșii lor de acum circa două mii de ani. Cu multă tristețe însă au observat că nimeni nu era interesat de stea.’’(viziune din perioada miercuri 19 până vineri 21 decembrie 1821)
‘’Sfinții regi se gândeau că în țara Nou-născutului Mântuitor, evenimentul era cunoscut și celebrat cu bucurie. Dar nevăzând nicio manifestare de bucurie, magii se simțeau mâhniți, temându-se să rămână frustrați în așteptarea lor.’’(viziune din ziua de sâmbătă, 22 decembrie 1821)
‘’Atunci magii au decis să-și ia rămas bun și să se întoarcă în țările lor. Ei intenționau la început să treacă pe la Ierusalim și să-l pună la curent pe Irod despre eveniment. De data aceasta însă, voiau să plece în liniște, în grupuri mici, pentru a nu alarma zona și populația locală…..Sfânta Fecioară, între timp, a rămas în picioare înaintea lor și ținea Pruncul în brațe, înfășurat într-un văl. Ea i-a însoțit câțiva pași pe sfinții regi către intrarea în grotă, apoi s-a oprit și i-a dat lui Mensor vălul de stofă de culoare galbenă pe care îl purta pe cap, pentru ca acesta să-i amintească de eveniment.’’(viziune din ziua de luni, 24 decembrie 1821)
Semnificația acestui sfânt, mare și minunat Eveniment devine astfel clară: este vorba despre nașterea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, care, conform viziunilor primite de sora Ana Ecaterina Emmerich a avut loc la data de 25 noiembrie, și nu la data de 25 decembrie așa cum este serbată de către Biserică.
Putem înțelege și motivul pentru care atât sfânta Emmerich cât și autorul Clement Brentano sau poate chiar și înaltele fețe bisericești care au încurajat publicarea acestor viziuni, nu s-au referit la acest Eveniment petrecut în data de 25 noiembrie ca fiind chiar Nașterea Domnului, ci au preferat să folosească termeni precum marele, minunatul și sfântul Eveniment. Se simțeau probabil ușor stânjeniți pentru faptul că aprobau în ansamblu viziunile sfintei Emmerich printre care se afla și cea cu privire la nașterea Mântuitorului la data istorică de 25 noiembrie și totuși o serbau la data de 25 decembrie acceptată de Biserică.
Dacă până acum am aflat că data nașterii lui Isus, este, conform viziunilor sfintei Emmerich, 25 noiembrie, putem adăuga acestei informații o nouă precizare, prin studierea datelor cronologice indicate în textul aceleiași cărți.
În capitolele ‘’Nașterea lui Isus Cristos’’ și Sfinții regi magi’’ din cartea ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, Clement Brentano grupează viziunile avute de sfânta Emmerich cu privire la evenimentele derulate în viața Sfintei Familii în preajma nașterii Mântuitorului. Aceste viziuni au fost revelate în perioada duminică 11 noiembrie 1821-luni 31decembrie 1821, indicând data calendaristică dar și ziua din săptămână când acestea au fost revelate. Deducem că în ziua de duminică, 11 noiembrie 1821, Anna Ecaterina Emmerich a avut următoarele viziuni…….; în ziua de luni, 12 noiembrie, următoarele viziuni……; în ziua de marți, 13 noiembrie, următoarele viziuni, și tot așa. Viziunile primite începând cu 11 noiembrie 1821 descriu în ordine cronologică momente din viața Sfintei Familii de dinaintea, din timpul și de după nașterea Mântuitorului, care a avut loc, conform viziunilor Sfintei Anna Ecaterina Emmerich, în ziua de 25 noiembrie.
Deși la o primă vedere am putea deduce că datele indicate începând cu 11 noiembrie 1821, sunt doar datele la care sfânta Anna Ecaterina a revelat viziunile sale Pelerinului, vom constata că primim în text informații conform cărora, aceste date se referă în același timp și la data istorică în care s-au produs evenimentele din preajma nașterii. De exemplu, aflăm că :
– ‘’În noaptea dintre 27 și 28 noiembrie, în timp ce răsărea aurora, Theodek și suita sa i-au ajuns din urmă pe Mensor și Sair, într-o cetate veche, în ruină.’’
– ‘’Am văzut enorma caravană unită(a celor 3 magi) întinzându-se împreună pe câmpiile întinse; pe 5 decembrie s-au oprit lângă o fântână și au adăpat animalele, fără însă a le despovăra.’’
– ‘’Zilele de pe 6 până la 8 decembrie au trecut în general destul de liniștite. Sfânta Familie a fost singură, cu excepția slujitoarei smerite a Anei.’’
– ‘’Terminându-se sărbătoarea Dedicării, duminică 16 și luni, 17, mulți locuitori dimprejur au venit la grotă, iar printre ei, și cerșetori insistenți. Luni, 17, au ajuns doi servitori ai Anei, cu alimente și unelte.’’
– ’’În seara de duminică, 30 decembrie, păstorii au primit darurile pe care Ana le-a dăruit Sfintei Familii. Iosif a avut grijă să curețe și să elibereze de toate obiectele grota, peștera lui Maraha și pe cea de alături. Ba, mai mult, am văzut că a curățat și solul. De duminică până luni, 31 decembrie, Maria și Iosif și-au luat rămas bun de la locurile sacre, care erau destinate să devină spații venerate de toată creștinătatea. Intrați pentru ultima oară în grotă, au întins un covor pe locul unde s-a născut Pruncul și s-au rugat în genunchi, apoi au repetat ceremonia chiar în același loc unde a fost circumcis.’’
Concluzia care se desprinde este că fiecare dată indicată începând cu 11 noiembrie 1821 și terminând cu 31 decembrie 1821, se referă atât la momentul în care sfânta a avut revelația unui anumit eveniment pe care a și transmis-o pelerinului, cât și la data reală, istorică, la care a avut loc acel eveniment, în anul în care s-a născut Domnul Iisus. Altfel spus, în ziua de 11 noiembrie 1821, Sfintei Anna Ecaterina i s-au arătat evenimentele care au avut loc în ziua de 11 noiembrie din anul în care s-a născut Domnul Iisus; în ziua de 12 noiembrie 1821, Sfintei Anna Ecaterina i s-au arătat evenimentele care au avut loc în ziua de 12 noiembrie din anul în care s-a născut Domnul Iisus; și așa mai departe.
Am ajuns acum într-un moment al acestui studiu în care vom face împreună o descoperire minunată. Trebuie să vă spun că încă din primul moment în care am început lectura cărții ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, m-a surprins un lucru al cărui sens l-am înțeles mult mai tarziu, și anume că, ori de câte ori apărea o dată cronologică, ea era aproape mereu însoțită și de ziua din săptămâna peste care se suprapusese. Adică vom găsi în text: duminică 11 noiembrie 1821, luni 12 noiembrie, marți 13 noiembrie, duminică 16 decembrie, luni 17 decembrie, duminică 30 decembrie, luni 31 decembrie, etc.
Ce urmează, vă mărturisesc sincer că îmi umple, de fiecare dată când revin asupra subiectului, sufletul de bucurie și ochii de lacrimi, pentru că, în ignoranța și necunoașterea mea, îmi pot totuși da seama că Domnul a aranjat întotdeauna lucrurile astfel încât adevărurile, deși aparent uitate sau pierdute, să fie totuși accesibile celui care le caută. Sfânta Anna Ecaterina, referindu-se la date concrete din anul în care s-a născut Domnul Iisus, specifică și zilele din săptămână peste care acestea s-au suprapus. Adică, în anul în care s-a născut Domnul Iisus, ziua de 11 noiembrie a fost într-o duminică, ziua de 12 noiembrie a fost într-o luni, ziua de 13 noiembrie a fost într-o marți,…. ziua de 16 decembrie a fost într-o duminică, ziua de 17 decembrie a fost într-o luni,…. ziua de 30 decembrie a fost într-o duminică, ziua de 31 decembrie a fost într-o luni.
Știm din cercetările erudiților că Domnul Iisus s-a născut cândva în perioada 6-4 î.H., dar cercetătorii nu se pun de acord asupra unui anumit an. Am putea noi, cei mai necunoscători, simpli și păcătoși dintre oameni, să aflăm, prin studierea viziunilor sfintei Anna Ecaterina, anul în care s-a născut Domnul nostru? Dacă Domnul nostru vrea, am putea. Așa că, printr-o simplă verificare cu ajutorul funcției calendar de pe telefonul mobil, aflăm că:
-ziua de 11 noiembrie din perioada în care se presupune că s-a născut Domnul Iisus, a fost într-o duminică, în anul 4 Î.H.
-ziua de 16 decembrie din perioada în care se presupune că s-a născut Domnul Iisus, a fost într-o duminică, în anul 4 î.H.
-ziua de 30 decembrie din perioada în care se presupune că s-a născut Domnul Iisus, a fost într-o duminică, în anul 4 Î.H.
Acum, după ce am pus în evidență faptul că în anul 4 Î.H., datele cronologice indicate de sfânta Anna Ecaterina cu privire la perioada 11 noiembrie-31 decembrie de dinaintea, din timpul și de după nașterea Domnului Iisus, se suprapun perfect peste zilele din săptămână indicate, putem spune, cu bucurie și emoție, că este foarte posibil ca ziua de duminică, 25 noiembrie, anul 4 î.H., să fie, conform studiului viziunilor sfintei Anna Ecaterina Emmerich, data nașterii Domnul nostru Iisus Hristos. Remarcabilă este această suprapunere între anul care reiese a fi anul de naștere a Domnului Iisus conform studiului viziunilor sfintei Anna Ecaterina, și un posibil an de naștere a Domnului, indicat de cercetători .
Întrucât momentul nașterii Mântuitorului este unul extrem de emoționant, îl vom reda în continuare, așa cum i-a fost revelat sfintei Emmerich:
‘’Nașterea lui Cristos: Splendoarea pe care o iradia Sfânta Fecioară devenea mereu tot mai strălucitoare, încât anula lumina lămpilor aprinse de Iosif.
Sfânta Fecioară, îngenunchiată pe rogojina pe care dormea, a rămas cu chipul spre Orient. O tunică largă, albă, fără nicio legătură, cădea în pliuri largi în jurul corpului său.
La ora douăsprezece a fost răpită în extazul rugăciunii, ținea mâinile încrucișate la piept. Am văzut atunci corpul său ridicându-se de la pământ.
Între timp, grota se lumina din ce în ce mai tare, până în momentul în care Fericita Fecioară a fost învăluită cu totul, împreună cu toate lucrurile, într-o splendoare de o măreție infinită.
Această scenă iradia atât har divin pe care nu sunt în stare să-l descriu.
Am văzut-o pe preasfânta Maria răpită pentru câtva timp în extaz, apoi am văzut-o acoperind cu atenție, cu o pânză, o figură mică ieșită din splendoarea de raze , fără s-o atingă, nici s-o ridice.
După un anumit timp, l-am văzut pe Pruncușor mișcându-se și l-am auzit plângând. Atunci mi se părea că preasfânta Maria, întotdeauna Fecioară, revenindu-și în sine, l-ar fi ridicat pe Copil și l-ar fi învelit cu pânza cu care îl acoperise. Ridicându-l de pe rogojină, l-a strâns la piept.
Sfânta Fecioară se înfășură cu Copilul în văl și cu sfântul său lapte l-a hrănit pe Mântuitorul. Am văzut un șir des de figuri angelice cu înfățișare umană îngenunchind și adorându-l pe divinul Nou-născut; erau șase coruri angelice într-o lumină orbitoare.’’
Păstrând în sufletele noastre, ca pe ceva de mare preț, aceste scene ale nașterii Mântuitorului în data de duminică, 25 noiembrie, anul 4 î.H., conform studiului revelațiilor Sfintei Anna Ecaterina Emmerich, mergem mai departe în studiul întreprins și redăm o altă viziune a sorei, scrisă în cartea ‘’Dureroasa Patimă a Domnului Nostru Isus Cristos’’, cu privire la data istorică reală a răstignirii pe cruce:
‘’În 1821, cu câteva săptămâni înainte de Paști, a povestit că, în timp ce se ruga, fusese avertizată: ‘’Ține minte! În acest an vei suferi în ziua istorică a Patimii și nu în vinerea mare indicată de calendarul bisericesc.
Vineri, 30 martie, la ora 10 dimineața, ea a leșinat. Sângele i-a inundat fața și pieptul; pe corp i-au apărut vânătăi asemănătoare urmelor pe care le lasă loviturile de bici. La amiază, s-a alungit în formă de cruce și brațele i s-au încordat gata să se disloce. Câteva minute după orele 14, picături de sânge i-au țâșnit din mâini și din picioare. Dimpotrivă, vinerea sfântă calendaristică, pe 20 aprilie, și-a petrecut-o doar într-o dulce contemplație.
Pe 19 februarie 1822, a mai fost avertizată o dată că va suferi în ultima vineri din martie și nu de vinerea sfântă calendaristică- dacă va fi să mai trăiască până atunci, deoarece i se impuseseră grele îndatoriri spirituale în rugăciune și se părea că în curând avea să moară. Ea resimțea adesea, mari usturimi în locul rănilor.
În vinerile din 15 și 29, din crucea de pe piept și din rana coastei i s-a scurs sânge și toate locurile stigmatelor s-au colorat în roșu aprins.Înainte de 29 ale lunii, a simțit de mai multe ori că un torent de foc i se precipită din inimă înspre coastă, precum și de-a lungul brațelor și picioarelor, spre locul stigmatelor, unde au apărut roșeață, inflamații și picături de transpirație, cu senzația că i se scurge sângele pe acolo.
În seara de joi, 28 februarie, a căzut într-un extaz de contemplare a Patimii Mântuitorului care a durat până vineri seara. I-a curs sânge din piept, cap și coastă; i s-au umflat toate venele mâinilor, iar locurile stigmatelor erau roșii, în mijloc având un punct dureros și umed, deși de acolo nu i-a curs nici o picătură de sânge.’’
Pe baza studiului de până acum, putem concluziona că cele mai importante două date posibile ale nașterii și ale răstignirii pe cruce ale Mântuitorului nostru, sunt:
-data nașterii: duminică, 25 noiembrie, anul 4 î.H.
-data morții pe cruce: vineri, 30 martie.
Aceste date (cu excepția anului 4 î.H. care a reieșit din studiu), au fost revelate în anul 1821 și este extrem de interesant că tocmai în acest an a ales Domnul să ni le transmită prin intermediul viziunilor sfintei. În acest an, 1821, ziua de 25 noiembrie a fost într-o duminică, iar ziua de 30 martie a fost într-o vineri, exact așa cum 25 noiembrie a fost într-o zi de duminică din anul 4 î.H. în care s-a născut Domnul, iar 30 martie a fost într-o zi de vineri din anul în care Domnul a murit. Mai mult decât atât, viziunea privind nașterea a avut loc în chiar ziua de 25 noiembrie a anului 1821, iar Sora Emmerich a trăit spiritual dar și fizic Patima Domnului în chiar ziua de 30 martie 1821. Toate aceste ‘’coincidențe’’ nu pot fi întâmplătoare și ne arată încă o dată, că Domnul are un plan pentru noi și chiar dacă a plecat pentru o vreme dintre oameni, e mereu prezent prin viziunile pe care le primesc Sfinții și pe care ni le împărtășește astfel și nouă, celor care îl așteptăm.
Despre ziua morții pe cruce a Domnului nostru cunoaștem până acum că a fost o vineri, 30 martie.
Cu câtă grijă și înțelepciune suntem apoi ghidați pentru a putea completa data răstignirii. Revelația următoare este cuprinsă în cartea ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’ și ea este cea care stabilește legătura dintre cele două principale momente din viața Mântuitorului nostru:
‘’Când Isus Cristos s-a întrupat, sfânta Fecioară avea puțin peste 14 ani. Cristos a fost în vârstă de 33 de ani și de trei ori șase săptâmâni. Spun de trei ori șase, pentru că în această clipă nu îmi vine în minte acest număr.’’
Când vorbește despre vârsta de 33 de ani și de trei ori câte șase săptămâni , sfânta Anna Ecaterina se referă la anii vieții lui Iisus. Adăugând la data nașterii , 33 de ani și de trei ori câte 6 săptămâni, adică 18 săptămâni, ajungem în anul 31 d.H., unde sfârșitul celei de-a 18-a săptămâni include ziua de vineri, 30 martie, exact ziua care îi fusese revelată Sfintei în viziunea prezentată mai sus. Este pentru prima dată în acest studiu din seria ‘’13 și 31– ’’Coincidențe” minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul’’, când, după o analiză complexă care părea că nu va aduce niciodată în discuție acest număr divin, întâlnim numărul 31. Și pentru încă o dată, nu putem să nu rămânem uimiți de modul în care Domnul nostru a hotărât să folosească acest număr în minunatul plan pe care l-a alcătuit pentru mântuirea noastră.
Toate datele cronologice pe care le-am întâlnit pe parcursul acestui studiu, se susțin și se deduc unele din altele potrivindu-se perfect, deși la prima vedere ar putea părea niște simple coincidențe pentru un sceptic, iar acest lucru denotă deosebita atenție și importanță care le este acordată în Cer și faptul că se dorește ca noi să le cunoaștem și să le omagiem așa cum se cuvine.
Fiul lui Dumnezeu s-a născut, după viziunile Sfintei Ana Ecaterina Emmerich, în ziua de duminică, 25 noiembrie anul 4 înainte de Hristos, și a murit pe cruce în ziua de vineri, 30 martie, anul 31 după Hristos.
‘’S-a pogorât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și s-a făcut om. Și s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și s-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.’’ (fragment din Crezul)
Vino, Doamne Iisuse!
8 oct. 2025
Fara comentarii13 și 31 – ”Coincidențe” minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul (4)
13 și 31 – ‘’Coincidențe’’ minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul (4)
Cele mai importante două date cronologice din istoria creștinismului: cea a nașterii Mântuitorului nostru și cea a răstignirii sale pe cruce
Sufletul oricărui trăitor în Domnul își dorește cu ardoare să cunoască aceste două date, și totuși, la peste 2000 de ani de la întruparea lui Hristos, nu știm cu certitudine care sunt datele reale și suntem atât de divizați când vine vorba de serbarea și celebrarea acestor două momente.
La începuturile creștinismului, data de 25 decembrie nu a fost considerată ca fiind ziua Domnului Iisus. În anul 264, Saturnaliile au fost în ziua de 25 decembrie și cu această ocazie, împăratul roman Aurelian a proclamat această zi ca fiind a invincibilului Soare. Ulterior, în anul 320, papa Iuliu 1 a fost cel care a stabilit pentru prima dată că ziua de naștere a Domnului Iisus trebuie serbată pe 25 decembrie.
Cu mare tristețe remarcăm că, pe lângă faptul că nu cunoaștem cu exactitate aceste două date istorice, deși avem impresia că măcar ziua de naștere a Mântuitorului nostru ne este cunoscută, nici măcar nu reușim să ne punem cu toții de acord. Catolici și ortodocși, celebrăm în fiecare an la date diferite, cu rare excepții, Paștele, adică Răstignirea și Învierea Domnului nostru. Și chiar în cadrul aceleiași religii, stabilim date diferite în fiecare an. Evreii nici măcar nu-l recunosc pe Domnul Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, așa încât Paștele lor este doar o sărbătoare care amintește de momentul în care Dumnezeu i-a scos de sub robia egipteană, și nicidecum momentul în care Fiul lui Dumnezeu s-a răstignit pentru ca noi toți să căpătăm viață veșnică.
Cerul serbează cele două momente respectând datele istorice dar omul a găsit de cuviință să nu le mai caute. Facem convenții și încercăm să ne deosebim unii de alții în convingeri și dogme, iar rezultatul este că Fiul lui Dumnezeu nu primește recunoștința și omagiul nostru în cele mai importante două momente cronologice și istorice din viața sa: nașterea și moartea.
În acest context, cel care dorește să continue cercetarea, va găsi alinare în cărțile care prezintă revelațiile Sfintei Anna Ecaterina Emmerich: ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’ și ’’Dureroasa Patimă a Domnului nostru Isus Cristos’’.
Despre Sfânta Anna Ecaterina Emmerich, Papa Ioan Paul al doilea, cu ocazia călătoriei făcute în Germania la data de 1-2 mai 1987, atunci când a vizitat orașul și Episcopia de Munster, a declarat: ‘’Dacă întra-adevăr, multe alte nume ar fi putut fi citate, eu îmi amintesc în acest moment de Sora Ana Ecaterina Emmerich, care ne-a arătat, cu deosebita sa vocație mistică, valoarea jertfei și a suferinței în unire cu Domnul răstignit.’’ Pe data de 3 octombrie 2004, cu ocazia beatificării sorei Anna Ecaterina Emmerich, Papa Ioan Paul al doilea a mai declarat: ‘’Exemplul ei a deschis inimile atât ale celor săraci, cât și ale celor bogați, atât ale celor simpli, cât și ale celor cultivați, pe care i-a inițiat în iubirea consacrată a lui Isus Cristos.’’
Parcurgând toate aceste cuvinte de apreciere la adresa sorei Emmerich, de care ea însăși, în pioșia, simplitatea și sfințenia care o caracterizau, s-ar fi simțit mai degrabă rușinată decât încântată, după cum a spus de multe ori de-a lungul vieții, ne simțim îndemnați să începem studiul nostru cu privire la o posibilă aflare a datelor istorice ale nașterii și morții pe cruce a Mântuitorului nostru.
De la început trebuie spus că sora Anna Ecaterina Emmerich nu a comunicat la modul direct, în viziunile sale, aceste date. Nu vom găsi nicăieri în cele două cărți indicate, datele exacte, sub forma: data nașterii este…..; data morții pe cruce este……Cititorul care deschide pentru prima dată aceste cărți, nici măcar nu caută aceste informații și ca atare nici măcar nu se gândește că le-ar putea găsi. Suntem atât de convinși că data nașterii Domnul Iisus este 25 decembrie și că moartea pe cruce s-a produs la o dată pe care deși o putem aproxima în anumite limite, nu am putea să o aflăm cu exactitate, încât nu ne mai îndoim de aceste adevăruri relative și nu mai căutăm să aflăm adevăratele date istorice. Surprinderea care îți taie la propriu răsuflarea apare treptat, pe măsura lecturării celor aproape 1000 de pagini cât însumează cele două cărți. Informațiile parțiale culese din diferite pasaje inserate deloc frecvent ci mai degrabă rar și disparat, fac să încolțească în mintea cititorului o idee: e oare posibil ca ele să ne fi fost oferite prin mila și cu încuviințarea Celui de sus și prin intermediul viziunilor sfintei Ana Ecaterina Emmerich, pentru ca noi să le putem laolaltă și să cunoaștem astfel adevăratele date ale nașterii și morții Mântuitorului nostru? Cine respinge din start această idee, se va opri aici, dar trebuie să știe că nesocotește chiar cuvintele lui Iisus: ‘’Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere, ia, cel care caută, află, și celui ce bate i se va deschide.’’-Sfânta Evanghelie după Matei 7:7-8
Revelația pe care probabil că niciun cititor nu s-ar fi așteptat să o primească, și de aici și surpriza uriașă căreia trebuie să-i facă față, tulburat fiind de o profundă emoție, este redată de ‘’Pelerinul’’ Clement Brentano într-un subcapitol al cărții ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, intitulat ‘’Magii pornesc la drum spre Betleem’’, subcapitol a cărei importanță nu este în nici un fel subliniată sau măcar sugerată de autor, lăsând-l doar pe cititorul atent să-i întrezărească înțelesul:
Viziune împărtășită de vizionară pelerinului în 1821:
‘’Vizionara a stabilit ziua Evenimentului cu o lună înainte de data bisericească, adică pe 25 noiembrie. În aceeși zi i-a văzut pe magi pornind spre Iudeea….’’
Ce am putea să înțelegem analizând cele două rânduri de mai sus? Am putea să înțelegem că Pelerinul și Sfânta Anna Ecaterina aduc în discuție un Eveniment suficient de important pentru a fi evidențiat folosind o majusculă. Acest Eveniment a avut loc în realitate în data de 25 noiembrie, deși data bisericească, adică data la care este serbat de Biserică este 25 decembrie. Acest Eveniment nu are cum să fie plecarea magilor spre Iudeea(Betleem) pentru că această plecare este cea care are loc în ziua Evenimentului. Despre un ‘’eveniment’’ va mai vorbi sora Emmerich atunci când va spune:
‘’Stăpâna casei unde erau, voia să o rețină pe Maria, pentru că era sigură că momentul nașterii era aproape; era îngrijorată pentru că la Betleem, Fecioara, desigur, nu ar fi găsit găzduire din cauza recensământului. Atunci Maria a spus că trebuie să plece fără întârziere din motive personale și că lipseau doar treizeci și șase de ore până la eveniment.’’(viziune din ziua de vineri, 23 noiembrie 1821)
‘’Iosif s-a dus în cetate, ca să facă alte cumpărături, precum un scaun, fructe uscate, pâine și stafide, apoi s-a întors la Grota Ieslei, unde a găsit-o pe Sfânta Fecioară întinsă pe patul ei. Iosif a gătit, apoi s-au rugat și au mâncat împreună. Și cum evenimentul nașterii se apropia, sfântul om a despărțit propria cămăruță de restul grotei…..Sfânta Fecioară i-a spus că momentul era de acum aproape și că dorea să rămână singură, de aceea l-a rugat să se închidă în propria cămăruță. Înainte să se retragă, Iosif a aprins alte lămpi pentri a păstra luminat locul; a auzit atunci un zgomot în afara grotei și s-a dus să vadă ce este: a văzut că s-a întors măgărița care sărea de bucurie, ca și cum ar fi anunțat Evenimentul.’’ (viziune din ziua de sâmbătă, 24 noiembrie 1821)
‘’Am văzut-o pe Sfânta Fecioară, atât înainte de a naște, cât și după, mereu acoperită cu un văl și îmbrăcată în alb; în primele zile, imediat după eveniment, stătea șezută sau îngenunchiată, dormea pe o parte și niciodată nu am văzut-o bolnavă sau obosită.’’
‘’Numeroase persoane au ajuns la Betleem, printre care am văzut câțiva emisari ai lui Irod, care au fost trimiși să verifice faima Pruncului minunat. Ca urmare a discuțiilor păstorilor, sfântul Eveniment a devenit public.’’(viziune din ziua de miercuri, 28 noiembrie 1821)
‘’Între timp, toți locuitorii din vale și din satele dimprejur, cunoscând evenimentul, s-au dus la grotă să-l preamărească pe Cel născut.’’(viziune din ziua de vineri, 29 noiembrie 1821)
‘’Ieri seară și astăzi le-am văzut pe cele două femei pentru mult timp cufundate în adorație înaintea Pruncului sfânt. Ele vorbeau mai ales despre acel Eveniment minunat….Maria îi povestea Elisabetei tot ceea ce i s-a întâmplat și, când i-a explicat dificultățile pe care le-a întâlnit în căutarea unui adăpost peste noapte în Betleem, Elisabeta a plâns amarnic din cauza durității oamenilor.’’(viziune din ziua de marți, 4 decembrie 1821)
‘’De la zămislirea Mariei înainte, simbolurile astronomice au făcut mereu referință la sfântul eveniment apropiat.’’
‘’Magii au avut viziunea vârfului scării lui Iacob care atingea o stea; astfel, de la numărul treptelor și de la schimbările apărute, au știut să calculeze când se va apropia Evenimentul și când va apărea steaua profețită de Balaam.’’
‘’Mare era așteptarea lor; au fost dezamăgiți de primirea lui Irod și de neștiința oamenilor despre marele Eveniment.’’
‘’Cu cea mai mare ingeniozitate și loialitate, magii le povesteau curioșilor istoria Evenimentului așteptat de strămoșii lor de acum circa două mii de ani. Cu multă tristețe însă au observat că nimeni nu era interesat de stea.’’(viziune din perioada miercuri 19 până vineri 21 decembrie 1821)
‘’Sfinții regi se gândeau că în țara Nou-născutului Mântuitor, evenimentul era cunoscut și celebrat cu bucurie. Dar nevăzând nicio manifestare de bucurie, magii se simțeau mâhniți, temându-se să rămână frustrați în așteptarea lor.’’(viziune din ziua de sâmbătă, 22 decembrie 1821)
‘’Atunci magii au decis să-și ia rămas bun și să se întoarcă în țările lor. Ei intenționau la început să treacă pe la Ierusalim și să-l pună la curent pe Irod despre eveniment. De data aceasta însă, voiau să plece în liniște, în grupuri mici, pentru a nu alarma zona și populația locală…..Sfânta Fecioară, între timp, a rămas în picioare înaintea lor și ținea Pruncul în brațe, înfășurat într-un văl. Ea i-a însoțit câțiva pași pe sfinții regi către intrarea în grotă, apoi s-a oprit și i-a dat lui Mensor vălul de stofă de culoare galbenă pe care îl purta pe cap, pentru ca acesta să-i amintească de eveniment.’’(viziune din ziua de luni, 24 decembrie 1821)
Semnificația acestui sfânt, mare și minunat Eveniment devine astfel clară: este vorba despre nașterea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, care, conform viziunilor primite de sora Ana Ecaterina Emmerich a avut loc la data de 25 noiembrie, și nu la data de 25 decembrie așa cum este serbată de către Biserică.
Putem înțelege și motivul pentru care atât sfânta Emmerich cât și autorul Clement Brentano sau poate chiar și înaltele fețe bisericești care au încurajat publicarea acestor viziuni, nu s-au referit la acest Eveniment petrecut în data de 25 noiembrie ca fiind chiar Nașterea Domnului, ci au preferat să folosească termeni precum marele, minunatul și sfântul Eveniment. Se simțeau probabil ușor stânjeniți pentru faptul că aprobau în ansamblu viziunile sfintei Emmerich printre care se afla și cea cu privire la nașterea Mântuitorului la data istorică de 25 noiembrie și totuși o serbau la data de 25 decembrie acceptată de Biserică.
Dacă până acum am aflat că data nașterii lui Isus, este, conform viziunilor sfintei Emmerich, 25 noiembrie, putem adăuga acestei informații o nouă precizare, prin studierea datelor cronologice indicate în textul aceleiași cărți.
În capitolele ‘’Nașterea lui Isus Cristos’’ și Sfinții regi magi’’ din cartea ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, Clement Brentano grupează viziunile avute de sfânta Emmerich cu privire la evenimentele derulate în viața Sfintei Familii în preajma nașterii Mântuitorului. Aceste viziuni au fost revelate în perioada duminică 11 noiembrie 1821-luni 31decembrie 1821, indicând data calendaristică dar și ziua din săptămână când acestea au fost revelate. Deducem că în ziua de duminică, 11 noiembrie 1821, Anna Ecaterina Emmerich a avut următoarele viziuni…….; în ziua de luni, 12 noiembrie, următoarele viziuni……; în ziua de marți, 13 noiembrie, următoarele viziuni, și tot așa. Viziunile primite începând cu 11 noiembrie 1821 descriu în ordine cronologică momente din viața Sfintei Familii de dinaintea, din timpul și de după nașterea Mântuitorului, care a avut loc, conform viziunilor Sfintei Anna Ecaterina Emmerich, în ziua de 25 noiembrie.
Deși la o primă vedere am putea deduce că datele indicate începând cu 11 noiembrie 1821, sunt doar datele la care sfânta Anna Ecaterina a revelat viziunile sale Pelerinului, vom constata că primim în text informații conform cărora, aceste date se referă în același timp și la data istorică în care s-au produs evenimentele din preajma nașterii. De exemplu, aflăm că :
– ‘’În noaptea dintre 27 și 28 noiembrie, în timp ce răsărea aurora, Theodek și suita sa i-au ajuns din urmă pe Mensor și Sair, într-o cetate veche, în ruină.’’
– ‘’Am văzut enorma caravană unită(a celor 3 magi) întinzându-se împreună pe câmpiile întinse; pe 5 decembrie s-au oprit lângă o fântână și au adăpat animalele, fără însă a le despovăra.’’
– ‘’Zilele de pe 6 până la 8 decembrie au trecut în general destul de liniștite. Sfânta Familie a fost singură, cu excepția slujitoarei smerite a Anei.’’
– ‘’Terminându-se sărbătoarea Dedicării, duminică 16 și luni, 17, mulți locuitori dimprejur au venit la grotă, iar printre ei, și cerșetori insistenți. Luni, 17, au ajuns doi servitori ai Anei, cu alimente și unelte.’’
– ’’În seara de duminică, 30 decembrie, păstorii au primit darurile pe care Ana le-a dăruit Sfintei Familii. Iosif a avut grijă să curețe și să elibereze de toate obiectele grota, peștera lui Maraha și pe cea de alături. Ba, mai mult, am văzut că a curățat și solul. De duminică până luni, 31 decembrie, Maria și Iosif și-au luat rămas bun de la locurile sacre, care erau destinate să devină spații venerate de toată creștinătatea. Intrați pentru ultima oară în grotă, au întins un covor pe locul unde s-a născut Pruncul și s-au rugat în genunchi, apoi au repetat ceremonia chiar în același loc unde a fost circumcis.’’
Concluzia care se desprinde este că fiecare dată indicată începând cu 11 noiembrie 1821 și terminând cu 31 decembrie 1821, se referă atât la momentul în care sfânta a avut revelația unui anumit eveniment pe care a și transmis-o pelerinului, cât și la data reală, istorică, la care a avut loc acel eveniment, în anul în care s-a născut Domnul Iisus. Altfel spus, în ziua de 11 noiembrie 1821, Sfintei Anna Ecaterina i s-au arătat evenimentele care au avut loc în ziua de 11 noiembrie din anul în care s-a născut Domnul Iisus; în ziua de 12 noiembrie 1821, Sfintei Anna Ecaterina i s-au arătat evenimentele care au avut loc în ziua de 12 noiembrie din anul în care s-a născut Domnul Iisus; și așa mai departe.
Am ajuns acum într-un moment al acestui studiu în care vom face împreună o descoperire minunată. Trebuie să vă spun că încă din primul moment în care am început lectura cărții ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’, m-a surprins un lucru al cărui sens l-am înțeles mult mai tarziu, și anume că, ori de câte ori apărea o dată cronologică, ea era aproape mereu însoțită și de ziua din săptămâna peste care se suprapusese. Adică vom găsi în text: duminică 11 noiembrie 1821, luni 12 noiembrie, marți 13 noiembrie, duminică 16 decembrie, luni 17 decembrie, duminică 30 decembrie, luni 31 decembrie, etc.
Ce urmează, vă mărturisesc sincer că îmi umple, de fiecare dată când revin asupra subiectului, sufletul de bucurie și ochii de lacrimi, pentru că, în ignoranța și necunoașterea mea, îmi pot totuși da seama că Domnul a aranjat întotdeauna lucrurile astfel încât adevărurile, deși aparent uitate sau pierdute, să fie totuși accesibile celui care le caută. Sfânta Anna Ecaterina, referindu-se la date concrete din anul în care s-a născut Domnul Iisus, specifică și zilele din săptămână peste care acestea s-au suprapus. Adică, în anul în care s-a născut Domnul Iisus, ziua de 11 noiembrie a fost într-o duminică, ziua de 12 noiembrie a fost într-o luni, ziua de 13 noiembrie a fost într-o marți,…. ziua de 16 decembrie a fost într-o duminică, ziua de 17 decembrie a fost într-o luni,…. ziua de 30 decembrie a fost într-o duminică, ziua de 31 decembrie a fost într-o luni.
Știm din cercetările erudiților că Domnul Iisus s-a născut cândva în perioada 6-4 î.H., dar cercetătorii nu se pun de acord asupra unui anumit an. Am putea noi, cei mai necunoscători, simpli și păcătoși dintre oameni, să aflăm, prin studierea viziunilor sfintei Anna Ecaterina, anul în care s-a născut Domnul nostru? Dacă Domnul nostru vrea, am putea. Așa că, printr-o simplă verificare cu ajutorul funcției calendar de pe telefonul mobil, aflăm că:
-ziua de 11 noiembrie din perioada în care se presupune că s-a născut Domnul Iisus, a fost într-o duminică, în anul 4 Î.H.
-ziua de 16 decembrie din perioada în care se presupune că s-a născut Domnul Iisus, a fost într-o duminică, în anul 4 î.H.
-ziua de 30 decembrie din perioada în care se presupune că s-a născut Domnul Iisus, a fost într-o duminică, în anul 4 Î.H.
Acum, după ce am pus în evidență faptul că în anul 4 Î.H., datele cronologice indicate de sfânta Anna Ecaterina cu privire la perioada 11 noiembrie-31 decembrie de dinaintea, din timpul și de după nașterea Domnului Iisus, se suprapun perfect peste zilele din săptămână indicate, putem spune, cu bucurie și emoție, că este foarte posibil ca ziua de duminică, 25 noiembrie, anul 4 î.H., să fie, conform studiului viziunilor sfintei Anna Ecaterina Emmerich, data nașterii Domnul nostru Iisus Hristos. Remarcabilă este această suprapunere între anul care reiese a fi anul de naștere a Domnului Iisus conform studiului viziunilor sfintei Anna Ecaterina, și un posibil an de naștere a Domnului, indicat de cercetători .
Întrucât momentul nașterii Mântuitorului este unul extrem de emoționant, îl vom reda în continuare, așa cum i-a fost revelat sfintei Emmerich:
‘’Nașterea lui Cristos: Splendoarea pe care o iradia Sfânta Fecioară devenea mereu tot mai strălucitoare, încât anula lumina lămpilor aprinse de Iosif.
Sfânta Fecioară, îngenunchiată pe rogojina pe care dormea, a rămas cu chipul spre Orient. O tunică largă, albă, fără nicio legătură, cădea în pliuri largi în jurul corpului său.
La ora douăsprezece a fost răpită în extazul rugăciunii, ținea mâinile încrucișate la piept. Am văzut atunci corpul său ridicându-se de la pământ.
Între timp, grota se lumina din ce în ce mai tare, până în momentul în care Fericita Fecioară a fost învăluită cu totul, împreună cu toate lucrurile, într-o splendoare de o măreție infinită.
Această scenă iradia atât har divin pe care nu sunt în stare să-l descriu.
Am văzut-o pe preasfânta Maria răpită pentru câtva timp în extaz, apoi am văzut-o acoperind cu atenție, cu o pânză, o figură mică ieșită din splendoarea de raze , fără s-o atingă, nici s-o ridice.
După un anumit timp, l-am văzut pe Pruncușor mișcându-se și l-am auzit plângând. Atunci mi se părea că preasfânta Maria, întotdeauna Fecioară, revenindu-și în sine, l-ar fi ridicat pe Copil și l-ar fi învelit cu pânza cu care îl acoperise. Ridicându-l de pe rogojină, l-a strâns la piept.
Sfânta Fecioară se înfășură cu Copilul în văl și cu sfântul său lapte l-a hrănit pe Mântuitorul. Am văzut un șir des de figuri angelice cu înfățișare umană îngenunchind și adorându-l pe divinul Nou-născut; erau șase coruri angelice într-o lumină orbitoare.’’
Păstrând în sufletele noastre, ca pe ceva de mare preț, aceste scene ale nașterii Mântuitorului în data de duminică, 25 noiembrie, anul 4 î.H., conform studiului revelațiilor Sfintei Anna Ecaterina Emmerich, mergem mai departe în studiul întreprins și redăm o altă viziune a sorei, scrisă în cartea ‘’Dureroasa Patimă a Domnului Nostru Isus Cristos’’, cu privire la data istorică reală a răstignirii pe cruce:
‘’În 1821, cu câteva săptămâni înainte de Paști, a povestit că, în timp ce se ruga, fusese avertizată: ‘’Ține minte! În acest an vei suferi în ziua istorică a Patimii și nu în vinerea mare indicată de calendarul bisericesc.
Vineri, 30 martie, la ora 10 dimineața, ea a leșinat. Sângele i-a inundat fața și pieptul; pe corp i-au apărut vânătăi asemănătoare urmelor pe care le lasă loviturile de bici. La amiază, s-a alungit în formă de cruce și brațele i s-au încordat gata să se disloce. Câteva minute după orele 14, picături de sânge i-au țâșnit din mâini și din picioare. Dimpotrivă, vinerea sfântă calendaristică, pe 20 aprilie, și-a petrecut-o doar într-o dulce contemplație.
Pe 19 februarie 1822, a mai fost avertizată o dată că va suferi în ultima vineri din martie și nu de vinerea sfântă calendaristică- dacă va fi să mai trăiască până atunci, deoarece i se impuseseră grele îndatoriri spirituale în rugăciune și se părea că în curând avea să moară. Ea resimțea adesea, mari usturimi în locul rănilor.
În vinerile din 15 și 29, din crucea de pe piept și din rana coastei i s-a scurs sânge și toate locurile stigmatelor s-au colorat în roșu aprins.Înainte de 29 ale lunii, a simțit de mai multe ori că un torent de foc i se precipită din inimă înspre coastă, precum și de-a lungul brațelor și picioarelor, spre locul stigmatelor, unde au apărut roșeață, inflamații și picături de transpirație, cu senzația că i se scurge sângele pe acolo.
În seara de joi, 28 februarie, a căzut într-un extaz de contemplare a Patimii Mântuitorului care a durat până vineri seara. I-a curs sânge din piept, cap și coastă; i s-au umflat toate venele mâinilor, iar locurile stigmatelor erau roșii, în mijloc având un punct dureros și umed, deși de acolo nu i-a curs nici o picătură de sânge.’’
Pe baza studiului de până acum, putem concluziona că cele mai importante două date posibile ale nașterii și ale răstignirii pe cruce ale Mântuitorului nostru, sunt:
-data nașterii: duminică, 25 noiembrie, anul 4 î.H.
-data morții pe cruce: vineri, 30 martie.
Aceste date (cu excepția anului 4 î.H. care a reieșit din studiu), au fost revelate în anul 1821 și este extrem de interesant că tocmai în acest an a ales Domnul să ni le transmită prin intermediul viziunilor sfintei. În acest an, 1821, ziua de 25 noiembrie a fost într-o duminică, iar ziua de 30 martie a fost într-o vineri, exact așa cum 25 noiembrie a fost într-o zi de duminică din anul 4 î.H. în care s-a născut Domnul, iar 30 martie a fost într-o zi de vineri din anul în care Domnul a murit. Mai mult decât atât, viziunea privind nașterea a avut loc în chiar ziua de 25 noiembrie a anului 1821, iar Sora Emmerich a trăit spiritual dar și fizic Patima Domnului în chiar ziua de 30 martie 1821. Toate aceste ‘’coincidențe’’ nu pot fi întâmplătoare și ne arată încă o dată, că Domnul are un plan pentru noi și chiar dacă a plecat pentru o vreme dintre oameni, e mereu prezent prin viziunile pe care le primesc Sfinții și pe care ni le împărtășește astfel și nouă, celor care îl așteptăm.
Despre ziua morții pe cruce a Domnului nostru cunoaștem până acum că a fost o vineri, 30 martie.
Cu câtă grijă și înțelepciune suntem apoi ghidați pentru a putea completa data răstignirii. Revelația următoare este cuprinsă în cartea ‘’Viața Sfintei Fecioare Maria’’ și ea este cea care stabilește legătura dintre cele două principale momente din viața Mântuitorului nostru:
‘’Când Isus Cristos s-a întrupat, sfânta Fecioară avea puțin peste 14 ani. Cristos a fost în vârstă de 33 de ani și de trei ori șase săptâmâni. Spun de trei ori șase, pentru că în această clipă nu îmi vine în minte acest număr.’’
Când vorbește despre vârsta de 33 de ani și de trei ori câte șase săptămâni , sfânta Anna Ecaterina se referă la anii vieții lui Iisus. Adăugând la data nașterii , 33 de ani și de trei ori câte 6 săptămâni, adică 18 săptămâni, ajungem în anul 31 d.H., unde sfârșitul celei de-a 18-a săptămâni include ziua de vineri, 30 martie, exact ziua care îi fusese revelată Sfintei în viziunea prezentată mai sus. Este pentru prima dată în acest studiu din seria ‘’13 și 31– ’’Coincidențe” minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul’’, când, după o analiză complexă care părea că nu va aduce niciodată în discuție acest număr divin, întâlnim numărul 31. Și pentru încă o dată, nu putem să nu rămânem uimiți de modul în care Domnul nostru a hotărât să folosească acest număr în minunatul plan pe care l-a alcătuit pentru mântuirea noastră.
Toate datele cronologice pe care le-am întâlnit pe parcursul acestui studiu, se susțin și se deduc unele din altele potrivindu-se perfect, deși la prima vedere ar putea părea niște simple coincidențe pentru un sceptic, iar acest lucru denotă deosebita atenție și importanță care le este acordată în Cer și faptul că se dorește ca noi să le cunoaștem și să le omagiem așa cum se cuvine.
Fiul lui Dumnezeu s-a născut, după viziunile Sfintei Ana Ecaterina Emmerich, în ziua de duminică, 25 noiembrie anul 4 înainte de Hristos, și a murit pe cruce în ziua de vineri, 30 martie, anul 31 după Hristos.
‘’S-a pogorât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și s-a făcut om. Și s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și s-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.’’ (fragment din Crezul)
Vino, Doamne Iisuse!