În acest al doilea articol din seria celor care tratează importanța semnificației numerelor 13 și 31, vom analiza un aspect al profețiilor de la Fatima, pe care îl putem numi crucial, pentru că este un punct de intersecție al profețiilor biblice și laice, poate unic prin claritatea cu care vizează un eveniment major din istoria viitoare a umanității: Apocalipsa.
În covârșitoarea lor majoritate, profețiile laice oferite nouă de Domnul Iisus și de Sfânta Sa Maică, sunt legate într-un mod mai mult sau mai puțin evident de Vremea Sfârșitului, dar aproape niciodată nu primim informația că ele au legătură cu evenimente cuprinse în Apocalipsa. Aproape, pentru că există o excepție: despre profețiile de la Fatima revelate de Sfânta Fecioară în data de 13 iulie 1917 și încă neîmplinite (profeția cu episcopul îmbrăcat în alb, care pare a fi Sfântul Părinte și care este ucis alături de alți credincioși la piciorul unei cruci aflate în vârful unui deal dintr-un oraș aflat în ruină, profeția cu individul cu uitătură diavolească și care intră în biserica diavolului și profeția cu distrugerea Romei) aflăm de la sora Lucia, principala vizionară de la Fatima, că au legătură, conform spuselor Sfintei Fecioare, cu evenimentele descrise în Daniel 9:24-25 și Matei 21:42-44. Sfânta Fecioară nu a spus niciodată, la modul direct, că aceste profeții neîmplinite vor avea o împinire la Vremea sfârșitului sau pe durata Apocalipsei. Dar pentru o minte deschisă și cercetătoare, a spus totul când a transmis că ele au legătură cu Daniel 9:24-25. Iar noi, vom putea înțelege de ce au până la urmă legătură cu Apocalipsa.
Cartea Daniel 9:24-25 ne spune următoarele: ‘’24. Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. 25. Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.’’
Înainte de a începe studiul nostru, trebuie reamintit un lucru care reiese ori de câte ori analizăm profețiile biblice sau laice: nu primim niciodată în aceste profeții, o informație completă care să adune la un loc un orizont exact de timp, o locație unde se va împlini profeția sau suficiente alte informații pentru a identifica cu ușurință personajele implicate. Putem însă să extragem din textul profețiilor indicii valoroase cu ajutorul cărora putem formula o interpretare, și asta numai dacă ținem cont de un alt principiu esențial în descifrarea profețiilor și pe care l-a formulat însuși apostolul Petru, în a doua sa Epistolă sobornicească: ‘’Fiindcă, mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură.’’ Este la fel de adevărat și pentru profețiile laice.
Pentru a putea merge mai departe cu studiul nostru, trebuie înțeles mai întâi contextul pe care îl descriu versetele 24 și 25 din Cartea Daniel 9. Pe acest blog (indemnlaveghere.ro) găsiți articolul intitulat ‘’Explicația celor 70 de săptămâni din Daniel’’ pe care e bine mai intâi ca fiecare să-l parcurgă pentru a înțelege la ce anume se referă versetele la care a făcut trimitere Sfânta Fecioară.
Întru-un scurt rezumat, cele 70 de săptămâni din Cartea Daniel sunt cele 70 de săptămâni sau 70X7=490 de ani, hotărâte de Dumnezeu pentru poporul său ales, evreii. Primele 69 de săptâmâni, adică primii 69X6=483 ani, au ca punct de început momentul în care a fost dată porunca pentru zidirea din nou a Ierusalimului, adică anul 457 î.c. iar ca punct final, prima venire a Unsului, Mântuitorului, Domnului nostru Iisus Hristos. Apoi urmează o perioadă nedefinită de timp, a cărei durată este necunoscută nouă dar este cunoscută lui Dumnezeu, cuprinsă între răstignirea Domnului Iisus și cea de-a 70 a săptămână din Daniel, și în care Dumnezeu a mutat sarcinile și responsabilitățile deținute de evrei și cu privire la mântuire, pe umerii neamurilor, adică ai noștri, pentru că evreii l-au respins pe Domnul Iisus. La Sfârșitul vremurilor, Domnul își va întoarce din nou fața spre evrei, care vor primi încă o săptămână, adică cea de-a 70 a, adică cei 7 ani ai Apocalipsei. Noi, cei care trăim aceste vremuri din prezent, trăim în perioada dintre săptămâna 69 și săptămâna 70 și este foarte posibil să fim chiar înaintea celei de-a 70 a săptămâni din Cartea Daniel, adică înaintea celor șapte ani ai Apocalipsei.
Cand Sfânta Fecioară ne-a împărtășit în data de 13 iulie 1917 profețiile care încă nu s-au împlinit (profeția cu episcopul îmbrăcat în alb, care pare a fi Sfântul Părinte și care este ucis alături de alți credincioși la piciorul unei cruci aflate în vârful unui deal dintr-un oraș aflat în ruină, profeția cu individul cu uitătură diavolească și care intră în biserica diavolului și profeția cu distugerea Romei), și ne-a spus că ele au legătură cu ceea ce este scris în Cartea Daniel 9:24-25, ne-a lăsat pe noi, cei care îi primim cu infinită recunoștință ajutorul și îi mulțumim din inimă pentru el, să tragem concluziile. Cine cunoaște profețiile transmise Sfântului Daniel de către Arhanghelul Gabriel în Cartea Daniel 9:24-25, știe că ele sunt doar momente înaintea celei de-a 70 a săptămâni, adică înaintea Apocalipsei. Sfânta Fecioară ne-a condus pe firul profeției biblice până în punctul din care noi singuri ar fi trebuit să înțelegem ceva ce nu ne-a spus direct, dar a făcut tot posibilul ca să înțelegem singuri: și anume că profețiile făcute la data de 13 iulie 1917 și încă neîmplinite, au legătură cu evenimente care se vor derula pe parcursul Apocalipsei.
Interpretarea profețiilor presupune mult studiu dar mai ales mult zbucium sufletesc pentru cel care s-a angajat pe acest drum. Pentru că simte că trebuie să spună și altora ce a descoperit, dar este conștient și că s-ar putea înșela în anumite aspecte și nu vrea să ducă pe nimeni pe un drum greșit. Așa că, pe deplin încredințați că autorul acestui studiu în mai multe părți, a pus tot sufletul și onestitatea sa în aceste scrieri, analizați și judecați singuri dacă ar putea exista asemănări între profețiile încă neîmplinite de la Fatima și profețiile apocaliptice:
Profeția de la Fatima cu Episcopul îmbrăcat în alb: ‘’După ce am primit cele două părți pe care vi le-am explicat deja, la stânga Sfintei Fecioare și puțin deasupra, am văzut un înger cu o sabie în flăcări, în mâna stângă; fulgerând, din ea ieșeau flăcări care arătau ca și cum ar da foc lumii; dar ele se stingeau în contact cu splendoarea care radia din mâna dreaptă a Sfintei Fecioare; arătând către pământ cu mâna sa dreaptă, Îngerul striga cu o voce puternică: ‘’Penitență, penitență, penitență!”
Și am văzut într-o lumină imensă cine este Dumnezeu și ceva similar cu imaginea oamenilor care apar în oglindă atunci când trec prin fața ei, un Episcop îmbrăcat în alb despre care am avut impresia că este Sfântul Părinte. Alți episcopi, preoți, bărbați și femei religioase urcau pe un munte abrupt în vârful căruia era o cruce mare din trunchiuri cioplite grosolan, ca de arbore de plută cu scoarță; înainte să ajungă acolo, Sfântul Părinte a trecut printr-un oraș mare, jumătate în ruină, jumătate tremurând de ezitare, afectat de durere și părere de rău; el s-a rugat pentru sufletele morților pe care i-a întâlnit în calea sa; ajungând în vârful muntelui și stând în genunchi la piciorul Crucii celei mari, a fost ucis de un grup de soldați care au tras cu gloanțe și cu săgeți în el, și în același fel au fost uciși, unul după altul, Episcopii, bărbații și femeile religioase și oamenii obișnuiți având diferite statusuri sociale și poziții. Sub cele două brațe ale crucii, erau doi îngeri, fiecare cu câte un vas de cristal în mâini, în care adunau sângele martirilor cu care stropeau sufletele care își croiau drum către Dumnezeu.’’
-3 ianuarie 1944-
Profeția din Apocalipsa 6, care ar putea avea legătură cu profeția Episcopului îmbrăcat în alb: ‘’9. Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. 10. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11. Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.’’
Profeția de la Fatima, cu individul având o uitătură diavolească: ‘’JMJ Marți, 04.01.1944
Acum voi dezvălui a treia parte a Secretului: această parte este apostazia în Biserica!
Sfânta Fecioară ne-a arătat un individ pe care l-aș descrie ca pe un “Sfânt Părinte” în fața unei mulțimi care îl aclama.
Dar se deosebea de adevăratul Sfânt Părinte, avea o uitătură diavolească, acesta avea ochi de diavol.
Apoi, după câteva momente, l-am văzut pe acest papă intrând în biserică, dar această biserică era biserica iadului; în niciun fel nu pot descrie urâțenia acelui loc. Arăta ca o fortăreața gri de ciment, cu îngeri căzuți și ferestre asemănătoare cu niște ochi; era o spărtură în acoperișul construcției.’’
Profeția din A doua epistolă către tesaloniceni 2:1-4, care ar putea avea legătură cu profeția individului cu uitătură diavolească: ‘’1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.’’
Profeția din Apocalipsa 13 care are putea avea legătură cu Profeția individului cu uitătură diavolească: ‘’5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule… 6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.’’
Profeția de la Fatima cu privire la distugerea Romei: ‘’Ați văzut apostazia în biserică; această scrisoare poate fi deschisă de Sfântul Părinte, dar trebuie să fie anunțată după Pius al XII-lea și înainte de 1960.
În timpul domniei Papei Ioan Paul al II-lea, piatra de temelie a mormântului Sfântului Petru trebuie scoasă de la locul ei și mutată la Fatima.
Deoarece dogma credinței nu este respectată la Roma, autoritatea acesteia va fi luată și dată către Fatima.
Catedrala din Roma trebuie distrusă și alta nouă trebuie construită la Fatima.
Dacă după 69 săptămâni de la publicarea acestui ordin, Roma continuă cu abominațiile ei, orașul va fi distrus.’’
Profeția din Apocalipsa 18 care ar putea avea legătură cu Profeția privind distugerea Romei: ‘’1. După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. 2. El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte, 3. pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” 4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! 5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! 7. Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!’ 8. Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. 9. Şi împăraţii pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: ‘Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!’ 11. Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12. marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; 13. nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor. 14. Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi. 15. Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16. şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! 17. Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!’ Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe 18. şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ 19. Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!’ 20. Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.” 21. Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit! 22. Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta 24. şi pentru că acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ.”
Să ne rugăm fierbinte pentru frații noștri catolici, pentru că biserica apostată simbolizată de curva cea mare din Apocalipsa 17, care șade pe ape mari , precum și Babilonul cel mare din Apocalipsa 18, sunt pe cale să fie aspru pedepsite.
La Fatima, în 1917, Sfânta Fecioară a ales această dată de 13 iulie pentru a ne transmite profeții dintre care o parte s-au împlinit până la momentul actual iar o altă parte se vor împlini cel mai probabil pe durata Apocalipsei, dar și pentru a ne deschide ochii cu privire la evenimente relatate în Apocalipsa și petrecute într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat.
3 aug. 2025
Fara comentarii13 și 31 – ”Coincidențe” minunate sau numere alese cu multă grijă de Domnul (2)
În acest al doilea articol din seria celor care tratează importanța semnificației numerelor 13 și 31, vom analiza un aspect al profețiilor de la Fatima, pe care îl putem numi crucial, pentru că este un punct de intersecție al profețiilor biblice și laice, poate unic prin claritatea cu care vizează un eveniment major din istoria viitoare a umanității: Apocalipsa.
În covârșitoarea lor majoritate, profețiile laice oferite nouă de Domnul Iisus și de Sfânta Sa Maică, sunt legate într-un mod mai mult sau mai puțin evident de Vremea Sfârșitului, dar aproape niciodată nu primim informația că ele au legătură cu evenimente cuprinse în Apocalipsa. Aproape, pentru că există o excepție: despre profețiile de la Fatima revelate de Sfânta Fecioară în data de 13 iulie 1917 și încă neîmplinite (profeția cu episcopul îmbrăcat în alb, care pare a fi Sfântul Părinte și care este ucis alături de alți credincioși la piciorul unei cruci aflate în vârful unui deal dintr-un oraș aflat în ruină, profeția cu individul cu uitătură diavolească și care intră în biserica diavolului și profeția cu distrugerea Romei) aflăm de la sora Lucia, principala vizionară de la Fatima, că au legătură, conform spuselor Sfintei Fecioare, cu evenimentele descrise în Daniel 9:24-25 și Matei 21:42-44. Sfânta Fecioară nu a spus niciodată, la modul direct, că aceste profeții neîmplinite vor avea o împinire la Vremea sfârșitului sau pe durata Apocalipsei. Dar pentru o minte deschisă și cercetătoare, a spus totul când a transmis că ele au legătură cu Daniel 9:24-25. Iar noi, vom putea înțelege de ce au până la urmă legătură cu Apocalipsa.
Cartea Daniel 9:24-25 ne spune următoarele: ‘’24. Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. 25. Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.’’
Înainte de a începe studiul nostru, trebuie reamintit un lucru care reiese ori de câte ori analizăm profețiile biblice sau laice: nu primim niciodată în aceste profeții, o informație completă care să adune la un loc un orizont exact de timp, o locație unde se va împlini profeția sau suficiente alte informații pentru a identifica cu ușurință personajele implicate. Putem însă să extragem din textul profețiilor indicii valoroase cu ajutorul cărora putem formula o interpretare, și asta numai dacă ținem cont de un alt principiu esențial în descifrarea profețiilor și pe care l-a formulat însuși apostolul Petru, în a doua sa Epistolă sobornicească: ‘’Fiindcă, mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură.’’ Este la fel de adevărat și pentru profețiile laice.
Pentru a putea merge mai departe cu studiul nostru, trebuie înțeles mai întâi contextul pe care îl descriu versetele 24 și 25 din Cartea Daniel 9. Pe acest blog (indemnlaveghere.ro) găsiți articolul intitulat ‘’Explicația celor 70 de săptămâni din Daniel’’ pe care e bine mai intâi ca fiecare să-l parcurgă pentru a înțelege la ce anume se referă versetele la care a făcut trimitere Sfânta Fecioară.
Întru-un scurt rezumat, cele 70 de săptămâni din Cartea Daniel sunt cele 70 de săptămâni sau 70X7=490 de ani, hotărâte de Dumnezeu pentru poporul său ales, evreii. Primele 69 de săptâmâni, adică primii 69X6=483 ani, au ca punct de început momentul în care a fost dată porunca pentru zidirea din nou a Ierusalimului, adică anul 457 î.c. iar ca punct final, prima venire a Unsului, Mântuitorului, Domnului nostru Iisus Hristos. Apoi urmează o perioadă nedefinită de timp, a cărei durată este necunoscută nouă dar este cunoscută lui Dumnezeu, cuprinsă între răstignirea Domnului Iisus și cea de-a 70 a săptămână din Daniel, și în care Dumnezeu a mutat sarcinile și responsabilitățile deținute de evrei și cu privire la mântuire, pe umerii neamurilor, adică ai noștri, pentru că evreii l-au respins pe Domnul Iisus. La Sfârșitul vremurilor, Domnul își va întoarce din nou fața spre evrei, care vor primi încă o săptămână, adică cea de-a 70 a, adică cei 7 ani ai Apocalipsei. Noi, cei care trăim aceste vremuri din prezent, trăim în perioada dintre săptămâna 69 și săptămâna 70 și este foarte posibil să fim chiar înaintea celei de-a 70 a săptămâni din Cartea Daniel, adică înaintea celor șapte ani ai Apocalipsei.
Cand Sfânta Fecioară ne-a împărtășit în data de 13 iulie 1917 profețiile care încă nu s-au împlinit (profeția cu episcopul îmbrăcat în alb, care pare a fi Sfântul Părinte și care este ucis alături de alți credincioși la piciorul unei cruci aflate în vârful unui deal dintr-un oraș aflat în ruină, profeția cu individul cu uitătură diavolească și care intră în biserica diavolului și profeția cu distugerea Romei), și ne-a spus că ele au legătură cu ceea ce este scris în Cartea Daniel 9:24-25, ne-a lăsat pe noi, cei care îi primim cu infinită recunoștință ajutorul și îi mulțumim din inimă pentru el, să tragem concluziile. Cine cunoaște profețiile transmise Sfântului Daniel de către Arhanghelul Gabriel în Cartea Daniel 9:24-25, știe că ele sunt doar momente înaintea celei de-a 70 a săptămâni, adică înaintea Apocalipsei. Sfânta Fecioară ne-a condus pe firul profeției biblice până în punctul din care noi singuri ar fi trebuit să înțelegem ceva ce nu ne-a spus direct, dar a făcut tot posibilul ca să înțelegem singuri: și anume că profețiile făcute la data de 13 iulie 1917 și încă neîmplinite, au legătură cu evenimente care se vor derula pe parcursul Apocalipsei.
Interpretarea profețiilor presupune mult studiu dar mai ales mult zbucium sufletesc pentru cel care s-a angajat pe acest drum. Pentru că simte că trebuie să spună și altora ce a descoperit, dar este conștient și că s-ar putea înșela în anumite aspecte și nu vrea să ducă pe nimeni pe un drum greșit. Așa că, pe deplin încredințați că autorul acestui studiu în mai multe părți, a pus tot sufletul și onestitatea sa în aceste scrieri, analizați și judecați singuri dacă ar putea exista asemănări între profețiile încă neîmplinite de la Fatima și profețiile apocaliptice:
Profeția de la Fatima cu Episcopul îmbrăcat în alb: ‘’După ce am primit cele două părți pe care vi le-am explicat deja, la stânga Sfintei Fecioare și puțin deasupra, am văzut un înger cu o sabie în flăcări, în mâna stângă; fulgerând, din ea ieșeau flăcări care arătau ca și cum ar da foc lumii; dar ele se stingeau în contact cu splendoarea care radia din mâna dreaptă a Sfintei Fecioare; arătând către pământ cu mâna sa dreaptă, Îngerul striga cu o voce puternică: ‘’Penitență, penitență, penitență!”
Și am văzut într-o lumină imensă cine este Dumnezeu și ceva similar cu imaginea oamenilor care apar în oglindă atunci când trec prin fața ei, un Episcop îmbrăcat în alb despre care am avut impresia că este Sfântul Părinte. Alți episcopi, preoți, bărbați și femei religioase urcau pe un munte abrupt în vârful căruia era o cruce mare din trunchiuri cioplite grosolan, ca de arbore de plută cu scoarță; înainte să ajungă acolo, Sfântul Părinte a trecut printr-un oraș mare, jumătate în ruină, jumătate tremurând de ezitare, afectat de durere și părere de rău; el s-a rugat pentru sufletele morților pe care i-a întâlnit în calea sa; ajungând în vârful muntelui și stând în genunchi la piciorul Crucii celei mari, a fost ucis de un grup de soldați care au tras cu gloanțe și cu săgeți în el, și în același fel au fost uciși, unul după altul, Episcopii, bărbații și femeile religioase și oamenii obișnuiți având diferite statusuri sociale și poziții. Sub cele două brațe ale crucii, erau doi îngeri, fiecare cu câte un vas de cristal în mâini, în care adunau sângele martirilor cu care stropeau sufletele care își croiau drum către Dumnezeu.’’
-3 ianuarie 1944-
Profeția din Apocalipsa 6, care ar putea avea legătură cu profeția Episcopului îmbrăcat în alb: ‘’9. Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. 10. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11. Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.’’
Profeția de la Fatima, cu individul având o uitătură diavolească: ‘’JMJ Marți, 04.01.1944
Acum voi dezvălui a treia parte a Secretului: această parte este apostazia în Biserica!
Sfânta Fecioară ne-a arătat un individ pe care l-aș descrie ca pe un “Sfânt Părinte” în fața unei mulțimi care îl aclama.
Dar se deosebea de adevăratul Sfânt Părinte, avea o uitătură diavolească, acesta avea ochi de diavol.
Apoi, după câteva momente, l-am văzut pe acest papă intrând în biserică, dar această biserică era biserica iadului; în niciun fel nu pot descrie urâțenia acelui loc. Arăta ca o fortăreața gri de ciment, cu îngeri căzuți și ferestre asemănătoare cu niște ochi; era o spărtură în acoperișul construcției.’’
Profeția din A doua epistolă către tesaloniceni 2:1-4, care ar putea avea legătură cu profeția individului cu uitătură diavolească: ‘’1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.’’
Profeția din Apocalipsa 13 care are putea avea legătură cu Profeția individului cu uitătură diavolească: ‘’5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule… 6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.’’
Profeția de la Fatima cu privire la distugerea Romei: ‘’Ați văzut apostazia în biserică; această scrisoare poate fi deschisă de Sfântul Părinte, dar trebuie să fie anunțată după Pius al XII-lea și înainte de 1960.
În timpul domniei Papei Ioan Paul al II-lea, piatra de temelie a mormântului Sfântului Petru trebuie scoasă de la locul ei și mutată la Fatima.
Deoarece dogma credinței nu este respectată la Roma, autoritatea acesteia va fi luată și dată către Fatima.
Catedrala din Roma trebuie distrusă și alta nouă trebuie construită la Fatima.
Dacă după 69 săptămâni de la publicarea acestui ordin, Roma continuă cu abominațiile ei, orașul va fi distrus.’’
Profeția din Apocalipsa 18 care ar putea avea legătură cu Profeția privind distugerea Romei: ‘’1. După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. 2. El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte, 3. pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” 4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! 5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! 7. Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!’ 8. Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. 9. Şi împăraţii pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: ‘Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!’ 11. Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12. marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; 13. nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor. 14. Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi. 15. Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16. şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! 17. Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!’ Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe 18. şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ 19. Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!’ 20. Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.” 21. Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit! 22. Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta 24. şi pentru că acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ.”
Să ne rugăm fierbinte pentru frații noștri catolici, pentru că biserica apostată simbolizată de curva cea mare din Apocalipsa 17, care șade pe ape mari , precum și Babilonul cel mare din Apocalipsa 18, sunt pe cale să fie aspru pedepsite.
La Fatima, în 1917, Sfânta Fecioară a ales această dată de 13 iulie pentru a ne transmite profeții dintre care o parte s-au împlinit până la momentul actual iar o altă parte se vor împlini cel mai probabil pe durata Apocalipsei, dar și pentru a ne deschide ochii cu privire la evenimente relatate în Apocalipsa și petrecute într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat.