Mic Jurnal – Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu – Sfânta Faustina Kowalska -partea a doua (extrase din carte)
1931, 22 februarie 47. Într-o seară, pe când mă aflam în chilia mea, L-am văzut pe Iisus îmbrăcat într-o tunică albă, cu o mână ridicată pentru a binecuvânta, iar cu cealaltă atingându-și veșmântul în dreptul pieptului. Din tunica întredeschisă la piept ieșeau două mari raze, una roșie și una pală. În tăcere, îl fixam cu privirea pe Domnul, iar sufletul meu era cuprins de teamă, dar și de o mare bucurie. După un moment, Iisus mi-a spus:
Pictează o icoană potrivit imaginii pe care-o vezi, cu inscripția: ”Iisuse, mă încred în tine.” Doresc ca această icoană să fie cinstită mai întâi în capela voastră, apoi în lumea întreagă.
48. Promit că sufletul care va cinsti această icoană nu se va pierde. Îi promit, de asemenea, victoria asupra dușmanilor săi încă de aici, de pe pământ, și mai ales în ceasul morții. Îl voi apăra Eu Însumi ca pe propria Mea slavă. …….
49. Icoana mea este în sufletul tău. Eu doresc să existe o sărbătoare a Milostivirii. Vreau ca această icoană, pe care o vei picta cu o pensulă, să fie binecuvântată solemn în prima duminică de după Paști, iar aceasta trebuie să fie sărbătoarea Milostivirii.
50. Doresc ca preoții să proclame marea Mea milostivire față de sufletele păcătoase, pentru ca niciunui păcătos să nu-i fie teamă să se apropie de mine. Flăcările milostivirii Mă devorează; vreau să le revărs asupra sufletelor oamenilor. ……
Neîncrederea sufletelor îmi sfâșie inima. Neîncrederea unui suflet ales îmi face încă și mai rău; în ciuda iubirii Mele fără margini, ele nu au încredere în Mine; nici chiar moartea mea nu le este de ajuns. Vai de sufletul care abuzează!
67. Tu nu trăiești pentru tine, ci pentru suflete. Suferințele tale vor fi de folos altor suflete. Suferințele tale îndelungate le vor da lumină și putere pentru a accepta voința Mea.
83. Scrie acestea: Înainte de a veni ca un Judecător drept, Eu vin mai întâi ca un Rege al milostivirii. Înainte de a veni ziua dreptății, li se va da oamenilor un semn în cer.
Orice lumină din cer se va stinge și va fi un întuneric adânc pe tot pământul. Atunci crucea se va arăta pe cer, iar din Rănile de la mâinile și de la picioarele Mântuitorului vor ieși mari lumini care vor lumina câtva timp pământul. Aceasta se va petrece cu puțină vreme înainte de ziua de pe urmă.
143. Ca să fii sigură că Eu sunt autorul tuturor acestor cereri, îți voi acorda o pace atât de profundă încât, chiar dacă ai vrea să te neliniștești și să te sperii, astăzi n-o să-ți mai stea în putere, ci iubirea îți va inunda sufletul până la uitarea de tine.
378. Dar Dumnezeu a promis un mare har-în special ție și tuturor acelora care vor proclama marea Mea milostivire. Eu Însumi îi voi apăra în ceasul morții ca pe propria Mea slavă și chiar dacă păcatele lui ar fi negre ca noaptea, atunci când un păcătos se întoarce spre milostivirea Mea, el îmi aduce cea mai mare slavă și face cinste pătimirii Mele. Când un suflet preamărește bunătatea Mea, atunci diavolul tremură la această priveliște și fuge în fundul iadului.
379. Față de sufletele care vor recurge la milostivirea Mea și față de cele care vor slăvi și vor vorbi celorlalți despre marea Mea milostivire, Eu voi acționa, în ceasul morții lor, potrivit nesfârșitei Mele milostiviri.
Inima mea suferă din cauză că nici chiar sufletele alese nu înțeleg imensitatea milostivirii Mele; atitudinea lor față de Mine este, într-un anumit fel, neîncredere. Oh, cât de mult rănește acest lucru Inima Mea. Aduceți-vă aminte de Pătimirea Mea și, dacă nu credeți în cuvintele Mele, credeți cel puțin în rănile Mele.
382. Știu că nu trăiesc pentru mine, ci pentru un mare număr de suflete. Știu că harurile care îmi sunt acordate nu sunt numai pentru mine- ci pentru suflete. O, Iisuse, abisul milostivirii Tale s-a revărsat în sufletul meu care este abisul mizeriei însăși. Îți mulțumesc, Iisuse, pentru harurile și bucățile de Cruce pe care mi le dai în fiecare clipă a vieții mele.
393. În micul ciorchine ales, tu ești o dulce boabă. Eu doresc ca seva care circulă prin tine să se transmită celorlate suflete.
400. Aleasa mea, Eu îți voi acorda haruri încă și mai mari, ca să fii pentru toată veșnicia martora nesfârșitei Mele milostiviri.
414. Doresc ca această icoană să fie venerată public.
417. Tu eși martora milostivirii Mele, vei sta pe vecie în fața tronului Meu ca un martor viu al milostivirii Mele.
420. Această sărbătoare a ieșit din străfundurile milostivirii Mele și ea este confirmată în adâncurile iubirii mele infinite. Orice suflet care crede și are încredere în milostivirea mea, o va obține.
429. Tu vei pregăti lumea pentru ultima Mea venire.
431. Fiica mea, nu te teme de nimic, Eu sunt întotdeauna cu tine; toți dușmanii tăi nu-ți vor face rău decât în măsura în care le voi permite Eu. Tu ești sălașul Meu și odihna Mea continuă, pentru tine voi opri mâna care pedepsește, pentru tine binecuvântez pământul.
445. Joi. Adorație nocturnă. Când am venit la adorație, o reculegere interioară m-a cuprins imediat și L-am zărit pe Iisus legat de un stâlp, dezbrăcat de veșmintele Sale și, numaidecât, a început biciuirea. Am văzut patru bărbați care, pe rând, îl loveau pe Domnul cu niște bice. Mi se frângea inima văzând această tortură; Domnul mi-a spus atunci aceste cuvinte: Eu sufăr o durere încă și mai mare decât aceea pe care o vezi. Și Iisus m-a făcut să cunosc pentru ce păcate S-a supus El biciuirii!- Atunci, El mi-a spus: Privește și vezi neamul omenesc în starea sa actuală. Și în aceeași clipă, am văzut lucruri oribile: călăii l-au lăsat pe Iisus și alte persoane Îl biciuiau, ele au apucat bicele și L-au lovit pe Iisus fără milă. Erau preoți, călugări, călugărițe și cei mai mari demnitari ai Bisericii, ceea ce m-a mirat mult, și mai erau, de asemenea, laici de diferite vârste și de diferite stări- ei își vărsau toată mânia asupra nevinovatului Iisus. Văzând asta, inima mea a căzut într-un fel de agonie; când călăii Îl loveau, Iisus tăcea și privea în depărtare, dar când aceste suflete despre care am vorbit mai sus au început să-l biciuiască, Iisus a închis ochii și un geamăt surd, dar cumplit de îndurerat, a scăpat din inima Sa. Iar Domnul m-a făcut să cunosc în amănunt, să-l cunosc pe Iisus și gravitatea răutății acestor suflete nerecunoscătoare: Vezi, este o tortură mai dureroasă pentru Mine decât moartea.
474. Vineri, 13.IX.1935 Seara, când eram în chilia mea, am văzut un înger, executorul mâniei lui Dumnezeu. Era în veșmânt luminos, cu chipul strălucitor, avea un nor sub picioare, din acest nor tășneau fulgere până în mâinile sale și, din mâna sa, ele ieșeau și numai atunci atingeau pământul. Când am văzut acest semn al mâniei lui Dumnezeu care trebuia să lovească pământul, și mai ales un anumit loc, pe care nu-l pot numi din motive întemeiate, am început să mă rog îngerului să se oprească câteva clipe, și lumea va face pocăință. Dar cererea mea era nimic față de mânia lui Dumnezeu. În clipa aceea am văzut Preasfânta Treime. Măreția maiestății Sale m-a pătruns profund și nu mai îndrăzneam să repet implorările. În aceeași clipă, am simțit în suflet forța harului lui Iisus care sălășluiește în sufletul meu; în momentul în care am devenit conștientă de acest har, în aceeași clipă am fost înălțată în fața tronului lui Dumnezeu. Oh, cât este de mare Domnul, și Dumnezeul nostru iar sfințenia Sa este de nepătruns. Nu voi încerca să descriu aceasta măreție căci, în curând, Îl vom vedea cu toții, așa cum este El. Am început să-l implor pe Dumnezeu pentru lume, cu cuvinte auzite lăuntric.
475. Pe când mă rugam așa, am văzut neputința îngerului care nu putea să îndeplinească justa pedeapsă care se cuvine pe drept păcatelor. Nu mă mai rugasem încă niciodată cu atâta putere lăuntrică. Iată cuvintele prin care Îl imploram pe Dumnezeu: Părinte Veșnic, îți ofer Trupul și Sângele, Sufletul și Dumnezeirea Fiului Tău preaiubit, Domnul Nostru Iisus Cristos, ca ispășire pentru păcatele noastre și ale lumii întregi; prin pătimirea Sa dureroasă, ai milă de noi.
476. A doua zi dimineață, intrând în capelă, am auzit lăuntric aceste cuvinte: De fiecare dată când intri în capelă, spune imediat rugăciunea așa cum te-am învățat Eu ieri. Când am spus această rugăciune,am auzit aceste cuvinte în sufletul meu: Această rugăciune servește la potolirea mâniei Mele, o vei spune timp de nouă zile, pe un rozariu, în felul următor: mai întâi vei spune un ‘’Tatăl nostru’’, un ‘’Bucură-te, Marie’’ și ‘’Crezul’’, apoi pe boabele pentru Tatăl nostru vei spune următoarele cuvinte: ‘’Părinte veșnic, Îți ofer Trupul și Sângele, Sufletul și Dumnezeirea Fiului Tău preaiubit, Domnul Nostru Iisus Cristos, ca ispășire pentru păcatele noastre și ale lumii întregi’’, pe boabele pentru ‘’Bucură-te, Marie’’ vei spune următoarele cuvinte: ‘’Prin pătimirea Sa dureroasă, ai milă de noi și de întreaga lume’’. La sfârșit vei spune de trei ori aceste cuvinte: ‘’Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-Moarte, ai milă de noi și de întreaga lume’’.
818. 16.XII.1936 Am oferit aceasta zi pentru Rusia, am oferit pentru această sărmană țară toate suferințele mele și rugăciunile mele. După Sfânta Împărtășanie, Iisus mi-a spus: Nu mai pot suporta această țară, nu-mi lega mâinile, fiica Mea. Am înțeles- dacă n-ar fi rugăciunile sufletelor plăcute lui Dumnezeu, toată această națiune ar fi făcută praf și pulbere. Oh, cât sufăr pentru acest popor care L-a alungat pe Dumnezeu dintre hotarele sale.
848. Ca pocăință mi-a spus să recit rozariul așa cum m-a învățat Iisus. Spunând acest rozariu, am auzit brusc o voce: Oh, ce mari haruri voi acorda Eu sufletelor care vor spune acest rozariu, adâncurile milostivirii Mele sunt mișcate de cei care spun acest rozariu. Scrie aceste cuvinte, fiica Mea, vorbește lumii despre milostivirea Mea, omenirea întreagă să învețe să cunoască nepătrunsa Mea milostivire. Este un semn pentru timpurile de pe urmă, apoi va veni ziua dreptății. Cât mai este timp, oamenii să recurgă la izvorul milostivirii Mele, să profite de Sângele și de Apa care a țâșnit pentru ei.
852. Astăzi, dintr-odată privirea Domnul m-a străpuns ca un fulger; atunci am văzut cele mai mici fire de praf din sufletul meu și, văzând pănâ la fund nimicnicia mea, am căzut în genunchi și am cerut iertare Domnului, și cu o mare încredere, m-am aruncat în nesfârșita Sa milostivire. O astfel de cunoaștere nu mă deprimă, nici nu mă îndepărtează de Domnul, ci mai degrabă trezește în sufletul meu o iubire și mai mare și o încredere fără limite, iar căința inimii mele este unită cu iubirea. Aceste lumini dumnezeiești aparte formează sufletul meu. O, dulce rază dumnezeiască, luminează-mă până în cele mai tainice străfunduri, căci doresc să ajung la o mai mare curăție a inimii și a sufletului.
861. Hotărâri pentru anul 1937, în prima zi a primei luni
Hotărâre amănunțită: mereu același lucru- să mă unesc cu Cristos milostiv, adică- cum ar fi făcut Cristos în cutare sau cutare ocazie, să îmbrățișez cu spiritul lumea întreagă, mai ales Rusia și Spania.
Hotărâri generale
- Strictă respectare a tăcerii- tăcere interioară.
- Să văd în fiecare soră imaginea lui Dumnezeu, din această motivație trebuie să decurgă toată dragostea față de aproapele.
- În fiecare clipă a vieții, să îndeplinesc fidel voința lui Dumnezeu și să trăiesc din ea.
- Să-i dau socoteală cu fidelitate despre totul directorului meu spiritual și să nu întreprind nimic important fără să mă fi înțeles cu el. Să mă străduiesc să-i dezvălui clar cele mai tainice străfunduri ale sufletului meu, amintindu-mi că am de-a face numai cu Dumnezeu, și că el nu este decât un om care Îi ține locul, și rugăciune zilnică pentru ca el să primească lumina.
- La examinarea de seară, să-mi pun întrebarea: dacă El m-ar chema astăzi?
- Să nu-l caut pe Dumnezeu departe, ci să rămân cu El între patru ochi, în lăuntrul meu.
- În suferințe și chinuri, să recurg la tabernacol și să tac.
- Să-mi unesc toate suferințele, rugăciunile, munca și mortificările cu meritele lui Iisus în scopul de a dobândi milostivire pentru lume.
- Să profit de momentele libere, chiar și de cele mai mici, pentru a mă ruga pentru cei în agonie.
- Să nu fie nicio zi în viața mea în care să nu cer harul Tău pentru lucrările Congregației noastre. Să nu țin niciodată cont de părerea omenească.
- Să nu manifest familiaritate cu nimeni. Față de fetele noastre- blândă fermitate, răbdare fără limite, să le pedepsesc sever, dar cu pedeapsa următoare: rugăciunea și jertfa de sine; puterea conținută în lepădarea de sine față de ele, este pentru ele o constantă remușcare a conștiinței și aceasta le înduplecă inima rebelă.
- Prezența lui Dumnezeu este temelia tuturor faptelor, vorbelor și gândurilor mele.
- Să profit de fiecare ajutor spiritual. Să pun întotdeauna amorul propriu la locul lui- cel din urmă. Să-mi fac exercițiile spirituale ca și cum le-aș face pentru ultima oară în viața mea; să îndeplinesc în același fel toate îndatoririle mele.
895. 23.01.1937 Astăzi n-aveam chef să scriu, când deodată am auzit în suflet această voce: Fiica mea, tu nu trăiești pentru tine, ci pentru suflete, scrie spre folosul lor. Știi că voința Mea cu privire la scrierile tale ți-a fost foarte des confirmată de confesorii tăi; știi ce Îmi este plăcut, și dacă ai unele îndoieli privind cuvântul Meu, știi pe cine trebuie să întrebi- Eu îi dau lumină ca să judece problema Mea, ochiul Meu veghează asupra lui. Fiica Mea, trebuie să fii ca un copil față de el, plină se simplitate și de sinceritate, preferă părerea sa tuturor cererilor Mele, el te va conduce potrivit voinței Mele; dacă el nu-ți îngăduie să îndeplinești cererile Mele, fii liniștită, Eu nu te voi judeca, această problemă va rămâne între Mine și el, iar tu trebuie să fii ascultătoare.
937. Aș mai nota un cuvânt cu privire la îndrumătorul sufletului meu. Este ciudat că sunt așa de puțini preoți capabili să dea sufletului putere, curaj și forță, pentru ca el să continue să înainteze neobosit. Sub o astfel de îndrumare, sufletul, chiar dacă are forțe puține, poate să facă mult pentru slava lui Dumnezeu. Și am descoperit aici un secret, și anume că el, confesorul sau mai degrabă directorul spiritual, nu disprețuiește nici cele mai mici lucruri pe care sufletul i le înfățișează.
964. L-am văzut în dimineața asta, în timpul Sfintei Liturghii, pe Isus suferind. Pătimirea Lui s-a răsfrânt în trupul meu în mod invizibil, dar nu mai puțin dureros. Isus m-a privit și a spus:
965. Sufletele pier în pofida amarei Mele pătimiri. Le ofer un ultim colac de salvare, este sărbătoarea Milostivirii Mele. Dacă ele nu adoră milostivirea Mea, vor pieri pe veci. Secretară a milostivirii Mele, scrie, vorbește sufletelor despre marea Mea milostivire, căci ziua teribilă, ziua dreptății Mele este aproape.
967. Când m-am apucat de lucru, și subliniam cuvintele Domnului și revedeam totul, când am ajuns la pagina pe care notasem sfaturile și indicațiile părintelui Andrasz, nu știam ce să fac: să subliniez, sau nu; atunci am auzit însuflet aceste cuvinte: Subliniază-le, căci aceste cuvinte sunt ale Mele; am împrumutat gura prietenului inimii Mele ca să-ți vorbesc pentru a te liniști, iar tu trebuie să urmezi aceste indicații până la moarte. Nu mi-ar plăcea deloc să abandonezi aceste indicații; să știi că Eu Însumi l-am pus între Mine și sufletul tău, fac asta pentru liniștirea ta și ca să nu te rătăcești. De când te-am pus sub o protecție preoțească aparte, ești scutită prin ea să dai socoteală amănunțită în fața superioarelor tale despre relațiile Mele cu tine. În afară de această privință, fii ca un copil față de superioarele tale, dar ce fac Eu în adâncul sufletului tău- vorbește sincer despre toate numai preoților.
1142. 4.VI Astăzi este sărbătoarea Sfintei Inimi a lui Iisus. În timpul Sfintei Liturghii am avut cunoașterea Inimii lui Iisus: de ce foc de iubire arde El pentru noi, El este un ocean de milostivire; atunci am auzit această voce:
Apostol al milostivirii Mele, proclamă lumii întregi milostivirea Mea de nepătruns, nu te lăsa descurajată de greutățile pe care le întâmpini vestind milostivirea Mea. Aceste greutăți care te ating atât de dureros sunt necesare sfințirii tale și pentru a demonstra că această operă este a Mea. Fiica Mea, notează cu stăruință fiecare dintre frazele pe care ți le adresez despre milostivirea Mea, căci este pentru un mare număr de suflete care vor trage folos din aceasta.
1146. Cei mai mari păcătoși să-și pună nădejdea în milostivirea Mea. Ei au dreptul, înaintea tuturor celorlalți, la încrederea în abisul milostivirii Mele. Fiica Mea, scrie despre milostivirea Mea pentru sufletele chinuite. Îmi aduc bucurie sufletele care se adresează milostivirii Mele. Unor astfel de suflete, Eu le acord haruri cu mult peste dorințele lor. Nu pot pedepsi nici pe cel mai mare păcătos dacă el invocă mila mea, ci îl îndreptățesc în milostivirea Mea de nepătruns și de neconceput. Scrie: Înainte de a veni ca Judecător drept, Eu deschid mai întâi larg ușa milostivirii Mele. Cine nu vrea să intre pe ușa milostivirii Mele, trebuie să intre pe ușa dreptății Mele…..
1155. Domnul mi-a dat să cunosc voința Sa ca în trei aspecte, dar acestea sunt doar unul.
Primul este că sufletele despărțite de lume vor arde în jertfa lor în fața tronului lui Dumnezeu și vor implora milostivirea pentru lumea întreagă…Ele vor obține prin rugăciunea lor binecuvântarea pentru preoți și vor pregăti lumea, prin rugăciunea lor, pentru venirea finală a lui Iisus.
1156. Al doilea: este rugăciunea unită cu fapta de milostivire. Ele vor apăra în mod special sufletele copiilor împotriva răului. Rugăciunea și fapta de milostivire conțin în sine tot ceea ce aceste suflete vor trebui să facă, și printre ele pot fi admise chiar și cele mai sărace, ele vor încerca să trezească iubirea și milostivirea lui Iisus în această lume egoistă.
1157. Al treilea: este rugăciunea și zelul spre milostivire, fără nicio obligație de voturi, dar făcând aceasta, ele vor avea parte de toate meritele și privilegiile întregului ansamblu. Acestui al treilea grup îi pot aparține toți oamenii care trăiesc în lume. Cine este membru în acest grup va trebui să săvârșească o faptă de milostivire zilnic, cel puțin, dar pot fi mult mai multe, deoarece sunt ușor de făcut de către fiecare, chiar și de cel mai sărac, pentru că săvârșirea milostivirii este triplă: cuvântul milostiv-prin iertare și mângâiere; a doua- acolo unde nu poți prin cuvânt, să te rogi- și aceasta este milostivire; a treia-faptele de milostivire. Și când va veni ziua de pe urmă, vom fi judecați după aceasta, și potrivit acesteia va fi pronunțată judecata noastră pentru vecie.
1159. Stăvilarele lui Dumnezeu s-au întredeschis pentru noi, să profităm de asta înainte să vină ziua justiției lui Dumnezeu, căci va fi o zi cumplită.
1160. Când, într-o zi, L-am întrebat pe Domnul Iisus cum poate să suporte atâtea fărădelegi și crime fără să le pedepsească, Domnul mi-a răspuns: Am veșnicia ca să le pedepsesc, acum prelungesc timpul milostivirii, dar vai lor dacă nu vor recunoaște momentul cercetării Mele. Fiica Mea, secretară a milostivirii Mele, tu ai nu numai obligația să scrii și să vestești milostivirea Mea, ci și pe aceea de a le obține harul, pentru ca și ei să preamărească milostivirea Mea.
1447. Ah, cât mă doare că sufletele se unesc atât de puțin cu Mine în Sfânta Împărtășanie. Eu aștept sufletele, dar ele sunt indiferente față de Mine. Eu le iubesc cu atâta tandrețe și sinceritate, iar ele nu se încred în Mine. Vreau să le copleșesc cu haruri – ele nu vor să le primească. Mă tratează ca pe ceva mort și totuși Eu am inima plina de iubire și de milostivire.- Ca să cunoști măcar puțin suferința Mea, imaginează-ți cea mai duioasă dintre mame care îi iubește mult pe copiii săi, dar acești copii disprețuiesc iubirea mamei lor; meditează la suferința ei, nimeni n-o poate alina. Este doar o palidă imagine și o vagă asemănare cu iubirea Mea.
1448. Scrie, vorbește despre milostivirea Mea. Spune sufletelor unde trebuie să caute alinarea, și anume la tribunalul milostivirii; acolo au loc cele mai mari miracole care se repetă fără încetare. Însă pentru a obține acest miracol nu este nevoie să facă pelerinaje îndepărtate, nici să se supună unor ceremoniale exterioare, ci ajunge să se arunce cu credință la picioarele celui care Îmi ține locul, să-i mărturisească lui mizeria, iar miracolul milostivirii lui Dumnezeu se va manifesta în toată plenitudinea sa. Chiar dacă un suflet ar fi în descompunere ca un cadavru, și chiar dacă, omenește vorbind, n-ar exista întoarcere la viață, și totul ar părea pierdut – nu este așa la Dumnezeu, miracolul milostivirii lui Dumnezeu va reda acestui suflet viața în toată plenitudinea sa. O, sărmanilor, care nu profitați acum de acest miracol al milostivirii lui Dumnezeu; în zadar veți implora, va fi deja prea târziu.
1565. Când am intrat pentru un moment în capelă, Domnul mi-a spus: Fiica mea, ajută-mă să salvez un păcătos muribund; recită pentru el rozariul așa cum te-am învățat. Când am început să recit acest rozariu, l-am văzut pe acest muribund în cumplite lupte și chinuri. Îngerul Păzitor îl apăra, dar era ca lipsit de forță în fața imensității mizeriei acestui suflet; o întreagă mulțime de diavoli aștepta acest suflet. Dar în timp ce eu recitam rozariul, L-am văzut pe Iisus, așa cum este pictat în icoană. Razele care ieșeau din inima lui Iisus învăluiau bolnavul iar puterile întunericului au fugit îngrozite. Bolnavul și-a dat liniștit ultima suflare. Când mi-am revenit, am înțeles cât de importantă este recitarea acestui rozariu lângă muribunzi, ea potolește mânia lui Dumnezeu.
1572. Îți amintesc, fiica Mea, ca de fiecare dată când auzi ceasul bătând ora trei, să te cufunzi toată în milostivirea Mea, adorând-o și proslăvind-o; fă apel la atotputernicia sa pentru lumea întreagă și în special pentru sărmanii păcătoși, căci în acel moment ea este larg deschisă tuturor sufletelor. La această ora, poți obține totul pentru tine și pentru ceilalți; la această ora, harul a fost dat lumii întregi-milostivirea a întrecut dreptatea. Fiica mea, încearcă la această oră să faci calea crucii pe cât îți îngăduie îndatoririle tale; dar dacă nu poți face calea crucii, intră măcar pentru un moment în capelă și cinstește inima Mea care este plină de milostivire în Preasfântul Sacrament; și dacă nu poți intra în capelă, cufundă-te în rugăciune acolo unde te afli, chiar și pentru un scurt moment. Cer de la orice creatură să venereze milostivirea Mea, dar mai întâi de la tine, căci ți-am dat să cunoști cel mai profund acest mister.
1588. Astăzi am auzit aceste cuvinte: În Vechiul Testament am trimis la poporul Meu profeți cu fulgere. Astăzi, te trimit pe tine la întrega omenire cu milostivirea Mea. Nu vreau să pedepsesc omenirea îndurerată, ci doresc s-o vindec strângănd-o la inima Mea milostivă. Nu aplic pedeapsa decât atunci când mă forțează ei înșiși; mâna Mea nu ia de bunăvoie sabia dreptății; înanite de ziua dreptății trimit ziua milostivirii.
1589. Sufletul în așteptarea venirii Domnului
Eu nu știu, o, Doamne, ceasul în care vei veni,
Veghez deci fără încetare și stau în ascultare,
Eu, mireasa pe care ai ales-o,
Căci știu că-ți place să vii neobservat,
Totuși, inima curată, Doamne, Te presimte de departe.
Te aștept, Doamne, în liniște și tăcere,
Cu mare dor în inima mea
Și cu o dorință nepotolită
Simt că iubirea mea pentru tine se transformă în rug
Și se va înălța ca o flacără la cer, la sfârșitul zilelor mele,
Atunci toate dorințele mele se vor împlini.
Deci, vino odată- preadulcele meu Domn
Și du inima mea însetată
Acolo la Tine, în înaltele ținuturi ale cerurilor,
Unde domnește veșnic viața Ta.
Căci viața pe pământ este doar o agonie-
Inima mea simte că-i făcută pentru înălțimi.
Nimic nu o atrage pe câmpiile acestei vieți,
Când patria mea este cerul. Cred în asta nestrămutat.
1604. În timpul adorației, pe când recitam de mai multe ori ‘’Sfinte Dumnezeule’’, o vie prezență a lui Dumnezeu m-a învăluit și am fost ridicată în duh înaintea maiestății Dumnezeiești. Și am văzut cum îngerii și sfinții Domnului Îi aduc slavă lui Dumnezeu. Această slavă a lui Dumnezeu este atât de mare că nu vreau nici măcar să încerc s-o descriu, căci nu aș reuși, și pentru ca sufletele să nu creadă că totul se limitează la ceea ce am scris eu. Sfinte Paul, te înțeleg acum, tu nu voiai să descrii cerul, ai spus numai că ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima omului nu s-a suit ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei care Îl iubesc.
1605. …Fiica mea, fii liniștită, fă ce îți poruncesc. Gândul tău este unit cu gândul Meu, scrie deci ce îți vine în minte. Tu ești secretara milostivirii Mele, te-am ales pentru această funcție în viața aceasta și în viața viitoare. Așa vreau, în ciuda tuturor piedicilor pe care ți le vor pune; să știi că alegerea Mea nu se va schimba.
1702. Spre sfârșitul Căii Crucii pe care tocmai o făceam, Iisus s-a întristat din cauza sufletelor călugărești și preoțești, de lipsa de iubire la sufletele alese. Voi permite să fie distruse mănăstiri și biserici. – Am răspuns: Iisuse, dar sunt atâtea suflete care Te laudă în mănăstiri. – Domnul a răspuns: Aceste laude îmi rănesc inima, căci iubirea este izgonită din mănăstiri. Sunt suflete fără iubire și fără dăruire, suflete pline de egoism și de amor propriu, suflete orgolioase și trufașe, suflete prefăcute și pline de ipocrizie, suflete călduțe care de-abia au destulă căldură ca să se păstreze vii pe ele însele. Inima Mea nu poate îndura asta. Toate harurile pe care le revărs asupra lor în fiecare zi, se scurg ca pe o stâncă. Nu pot să le suport, căci ele nu sunt nici bune nici rele. Am dat naștere mănăstirilor pentru a salva lumea; Din ele trebuie să țâșnească o flacără arzătoare de iubire și de jertfă. Dacă nu se convertesc și nu mai ard cu flacăra primei iubiri, le voi face să dispară din această lume…..
Cum vor putea ele să domnească, așa cum le-a fost promis, pentru a judeca lumea, câtă vreme greșelile lor sunt mai grele decât greșelile lumii – nici pocăință, nici ispășire. Ah, inimă care M-ai primit dimineața, la amiază tu arzi de ură contra mea sub toate formele. Ah, inimă aleasă anume de Mine, oare pentru aceea, ca să-Mi provoci mai multe suferințe? Marile păcate ale lumii rănesc inima Mea la suprafață, dar păcatele sufletului ales Îmi străpung inima.
1722. Am auzit aceste cuvinte: Dacă nu mi-ai lega mâinile, aș trimite multe pedepse pe pământ; fiica Mea, privirea ta îmi dezarmează mânia; deși buzele tale tac, Mă chemi cu atâta putere încât tot cerul este răscolit. Nu pot fugi din fața rugăciunilor tale, căci nu Mă urmărești departe ci în propria ta inimă.
1728. Scrie: Eu sunt Întreit Sfânt și mă dezgustă și cel mai mic păcat. Nu pot iubi un suflet murdărit de păcat, dar când se căiește, generozitatea Mea față de el nu are limite. Milostivirea Mea îl învăluie și îl îndreptățește. Îi urmăresc cu milostivirea Mea pe păcătoși pe toate drumurile lor, iar inima Mea se bucură atunci când ei se întorc la Mine. Uit amărăciunile cu care Mi-au adăpat inima, și Mă bucur de întoarcerea lor. Spune păcătoșilor că niciunul nu va scăpa de mâna Mea. Dacă fug de inima Mea milostivă, vor cădea în mâinile dreptății Mele. Spune păcătoșilor că îi aștept mereu, ascult cu atenție bătăile inimii lor când ea bate pentru Mine. Spune-le că le vorbesc prin mustrările conștiinței, prin nereușite și suferințe, prin furtuni și fulger, le vorbesc prin glasul Bisericii, iar dacă ei zădărnicesc toate harurile Mele, încep să Mă mânii pe ei, îi las în plata lor și le dau ce-și doresc.
1732. Pe când mă rugam pentru Polonia, am auzit aceste cuvinte: Iubesc în mod deosebit Polonia, iar dacă Ea ascultă de voința Mea, o voi ridica în putere și în sfințenie. Din ea va ieși scânteia care va pregăti lumea pentru ultima Mea venire.
1733. Te salut, iubire tăinuită, viața sufletului meu. Te salut, Iisuse, sub aparența simplă a pâinii. Te salut, preadulcea mea Milostivire, care se răspândește asupra tuturor sufletelor. Te salut, Bunătate nesfârșită, care semeni pretutindeni torente de har. Te salut, Strălucire voalată, Lumină a sufletelor. Te salut, Izvor de nesfârșită milostivire – Izvorul cel mai pur, de unde țâșnesc pentru noi viața și sfințenia. Te salut, Desfătarea inimilor curate, Te salut, singura nădejde a sufletelor păcătoase.
1742. Fii preamărit, Unul în Sfânta Treime, Dumnezeule milostiv,
Nepătruns, nemăsurat și de neconceput.
Înecându-se în tine, mintea lor nu Te poate înțelege,
Ei repetă la nesfârșit veșnicul lor – Sfânt….
Fii preamărit, milostivul nostru creator și Domn,
Atotputernic, dar plin de milă, de neconceput.
Să te iubim e datoria vieții noastre,
Cântând imnul nostru veșnic – Sfânt….
Fii binecuvântat, Dumnezeule milostiv, Iubire veșnică,
Tu ești mai presus de ceruri, de zefiri și firmamente,
Așa te laudă mulțimea duhurilor pure,
Cu imnul lor veșnic – de trei ori Sfânt.
Și privindu-Te față către față, Dumnezeul meu,
Văd că ai fi putut chema alte creaturi înaintea lor,
De aceea mă prosternez în fața Ta cu foarte mare smerenie,
Căci văd bine că acest har vine numai din milostivire.
Unul din cele mai frumoase duhuri n-a vrut să recunoască milostivirea Ta,
Orbit de mândrie, a atras și pe alții pe urma sa,
Înger atât de frumos, el devine satana,
Într-o clipă, e azvârlit din înaltul cerului în iad.
Deodată duhurile credincioase strigă: Slavă milostivirii lui Dumnezeu,
Ele au supraviețuit probei focului.
Slavă lui Iisus Cristos cel umilit,
Slavă Mamei Sale, Fecioară smerită, curată.
După această luptă, duhurile pure se cufundă în oceanul Dumnezeirii,
Meditând, ele adoră adâncurile milostivirii Sale,
Se cufundă în frumusețea Sa și în multele sale lumini,
Cunoscând treimea persoanelor, dar Unitatea Dumnezeirii.
1743. Nesfârșita bunătate a lui Dumnezeu în crearea oamenilor: Dumnezeule, care prin milostivirea Ta ai binevoit să chemi neamul omenesc din neant la existență, l-ai copleșit cu daruri ale naturii și ale harului. Dar, pentru bunătatea Ta, asta n-a fost parcă de ajuns. – Tu, Doamne, în milostivirea Ta, ne dai viața veșnică. Ne îngădui în fericirea Ta veșnică și ne faci părtași la viața ta interioară, și o faci numai din milostivirea Ta. Ne copleșești astfel cu harul tău, numai pentru că ești bun și plin de iubire. Noi nu eram deloc necesari fericirii Tale, Doamne, dar vrei să împărtășești propria Ta fericire cu noi. Însă omul n-a rezistat încercării; puteai să-l pedepsești ca și pe îngeri, respingându-l pe vecie, dar aici apare milostivirea Ta, iar adâncurile Tale au fost cuprinse de mare milă și ai făgăduit să înfăptuiești Tu singur mântuirea noastră. Din abisul de neconceput al milostivirii Tale nu ne-ai pedepsit așa cum meritam; fie preamărită milostivirea Ta, o, Doamne; o vom proslăvi în veac. Îngerii au fost uimiți de măreția milostivirii de care ai dat dovadă față de oameni…..
1744. Fii adorat, Dumnezeul nostru milostiv,
Creatorul și Domnul nostru atotputernic,
Te proslăvim cu cea mai adâncă umilință,
Cufundându-ne în oceanul Dumnezeirii Tale.
Dar omul n-a rezistat în ceasul încercării,
La îndemnul celui rău a devenit necredincios față de Tne,
El a pierdut harul și darurile, nu i-au rămas decât mizerie, lacrimi,
Suferințe, durere, amărăciune- până își află odihna în mormânt.
Dar Tu, o, Dumnezeule milostiv, n-ai lăsat omenirea să piară,
Și i-ai dat făgăduința unui Răscumpărător,
Tu nu ne îngădui să deznădăjduim, oricât de mari ar fi mâniile noastre,
Îi trimiți pe profeții tăi la Israel.
Totuși, zi și noapte omenirea strigă către Tine,
Din oceanul mizeriei, al păcatelor și al tuturor durerilor,
Ascultă gemetele și plânsetele, Tu, Cel care domnești în cer,
Dumnezeul marii milostiviri, Dumnezeul milei.
Omul s-a făcut vinovat, dar nu-i în stare să ceară iertare,
Căci o prăpastie nesfârșită s-a căscat între Dumnezeu și om,
Și strigă cu glasul mizeriei sale: Trimite-ne mila Ta,
Însă Iehova tace….și trece veac după veac…..
Dar în întreaga omenire crește dorul
După Acele care i-a fost făgăduit.
Vino, Mielul lui Dumnezeu, și șterge mâniile noastre,
Vino, luminează întunericul nostru, ca o rază de lumină.
Iar omenirea Te cheamă la nesfârșit, Doamne al domnilor,
Și imploră nepătrunsa Ta milostivire și mila Ta.
O , mare Iehova, îngăduie-ne să dobândim iertarea.
Amintește-Ți de bunătatea Ta și iartă mâniile noastre.
1765. Astăzi, Fiica Mea, ca lectură vei lua capitolul nouăsprezece din Evanghelia Sfântului Ioan, și să citești nu numai cu buzele, ci și cu inima ta….
1767. Fiica mea, vreau să te instruiesc asupra modului în care trebuie să salvezi sufletele prin jertfă și rugăciune. Prin jertfă și rugăciune vei salva mai multe suflete decât o face un misionar numai prin învățături și predici. Vreau să te văd ca pe o jertfă a iubirii înflăcărate, singura care are putere în ochii Mei. Tu trebuie să fii nimicită, distrusă, trăind ca și cum ai fi moartă în existența ta cea mai tainică. Trebuie să fii nimicită în acel loc tainic la care ochiul omenesc nu poate ajunge, atunci vei fi pentru Mine o jertjă plăcută, o ardere de tot plină de dulceață și mireasmă, iar forța ta va fi puternică dacă te vei ruga pentru altcineva. În afară, jertfa ta trebuie să fie așa: ascunsă, tăcută, impregnată de iubire, plină de rugăciune. Fiica Mea, cer de la tine ca jertfa ta să fie curată și plină de smerenie, pentru ca ea Să-mi fie plăcută. Nu voi fi zgărcit cu harurile Mele, pentru ca tu să poți îndeplini ceea ce cer Eu de la tine. Am să te instruiesc acum cu privira la ceea ce trebuie să alcătuiască această jertfă de ardere de tot în viața zilnică, ca să te feresc de amăgiri. Vei accepta toate suferințele cu iubire; nu te întrista dacă inima ta simte adeseori repulsie și dezgust pentru această jertfă. Întreaga sa putere este conținută în voință, așadar aceste sentimente potrivnice nu numai că nu vor micșora jertfa ta în ochii Mei, ci o vor mări. Să știi că trupul și sufletul tău vor fi pradă focului. Deși în unele ceasuri nu simți prezența Mea, Eu voi fi întotdeauna lângă tine. Nu te teme, harul Meu va fi cu tine…..
1773. Astăzi, ca lectură spirituală vei lua Evanghelia după Ioan, capitolul 21. Simte-o mai mult cu inima decât cu mintea.
1784. Cât de mult doresc mântuirea sufletelor. Preaiubita Mea secretară, scrie că doresc să răspândesc viața Mea Dumnezeiască în sufletele omenești și să le sfințesc, numai ele să vrea să accepte harul meu. Cei mai mari păcătoși ar ajunge la o mare sfințenie, dacă numai s-ar încrede în milostivirea Mea. Străfundurile Mele se revarsă de milostivire și ea este răspândită asupra a tot ce am creat. Este desfătarea Mea să acționez în sufletul omenesc, să-l copleșesc cu milostivirea Mea și să-l îndreptățesc. Împărăția Mea pe acest pământ este viața Mea în sufletul omenesc. Scrie, secretara Mea, că Eu însumi sunt în mod direct îndrumătorul sufletelor – iar îndirect le îndrum prin preot și îl duc pe fiecare la sfințenie pe un drum care este cunoscut numai de Mine.
5 mart. 2025
Fara comentarii”Apostol al Milostivirii Mele, proclamă lumii întregi milostivirea Mea de nepătruns…”
Mic Jurnal – Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu – Sfânta Faustina Kowalska -partea a doua (extrase din carte)
1931, 22 februarie 47. Într-o seară, pe când mă aflam în chilia mea, L-am văzut pe Iisus îmbrăcat într-o tunică albă, cu o mână ridicată pentru a binecuvânta, iar cu cealaltă atingându-și veșmântul în dreptul pieptului. Din tunica întredeschisă la piept ieșeau două mari raze, una roșie și una pală. În tăcere, îl fixam cu privirea pe Domnul, iar sufletul meu era cuprins de teamă, dar și de o mare bucurie. După un moment, Iisus mi-a spus:
Pictează o icoană potrivit imaginii pe care-o vezi, cu inscripția: ”Iisuse, mă încred în tine.” Doresc ca această icoană să fie cinstită mai întâi în capela voastră, apoi în lumea întreagă.
48. Promit că sufletul care va cinsti această icoană nu se va pierde. Îi promit, de asemenea, victoria asupra dușmanilor săi încă de aici, de pe pământ, și mai ales în ceasul morții. Îl voi apăra Eu Însumi ca pe propria Mea slavă. …….
49. Icoana mea este în sufletul tău. Eu doresc să existe o sărbătoare a Milostivirii. Vreau ca această icoană, pe care o vei picta cu o pensulă, să fie binecuvântată solemn în prima duminică de după Paști, iar aceasta trebuie să fie sărbătoarea Milostivirii.
50. Doresc ca preoții să proclame marea Mea milostivire față de sufletele păcătoase, pentru ca niciunui păcătos să nu-i fie teamă să se apropie de mine. Flăcările milostivirii Mă devorează; vreau să le revărs asupra sufletelor oamenilor. ……
Neîncrederea sufletelor îmi sfâșie inima. Neîncrederea unui suflet ales îmi face încă și mai rău; în ciuda iubirii Mele fără margini, ele nu au încredere în Mine; nici chiar moartea mea nu le este de ajuns. Vai de sufletul care abuzează!
67. Tu nu trăiești pentru tine, ci pentru suflete. Suferințele tale vor fi de folos altor suflete. Suferințele tale îndelungate le vor da lumină și putere pentru a accepta voința Mea.
83. Scrie acestea: Înainte de a veni ca un Judecător drept, Eu vin mai întâi ca un Rege al milostivirii. Înainte de a veni ziua dreptății, li se va da oamenilor un semn în cer.
Orice lumină din cer se va stinge și va fi un întuneric adânc pe tot pământul. Atunci crucea se va arăta pe cer, iar din Rănile de la mâinile și de la picioarele Mântuitorului vor ieși mari lumini care vor lumina câtva timp pământul. Aceasta se va petrece cu puțină vreme înainte de ziua de pe urmă.
143. Ca să fii sigură că Eu sunt autorul tuturor acestor cereri, îți voi acorda o pace atât de profundă încât, chiar dacă ai vrea să te neliniștești și să te sperii, astăzi n-o să-ți mai stea în putere, ci iubirea îți va inunda sufletul până la uitarea de tine.
378. Dar Dumnezeu a promis un mare har-în special ție și tuturor acelora care vor proclama marea Mea milostivire. Eu Însumi îi voi apăra în ceasul morții ca pe propria Mea slavă și chiar dacă păcatele lui ar fi negre ca noaptea, atunci când un păcătos se întoarce spre milostivirea Mea, el îmi aduce cea mai mare slavă și face cinste pătimirii Mele. Când un suflet preamărește bunătatea Mea, atunci diavolul tremură la această priveliște și fuge în fundul iadului.
379. Față de sufletele care vor recurge la milostivirea Mea și față de cele care vor slăvi și vor vorbi celorlalți despre marea Mea milostivire, Eu voi acționa, în ceasul morții lor, potrivit nesfârșitei Mele milostiviri.
Inima mea suferă din cauză că nici chiar sufletele alese nu înțeleg imensitatea milostivirii Mele; atitudinea lor față de Mine este, într-un anumit fel, neîncredere. Oh, cât de mult rănește acest lucru Inima Mea. Aduceți-vă aminte de Pătimirea Mea și, dacă nu credeți în cuvintele Mele, credeți cel puțin în rănile Mele.
382. Știu că nu trăiesc pentru mine, ci pentru un mare număr de suflete. Știu că harurile care îmi sunt acordate nu sunt numai pentru mine- ci pentru suflete. O, Iisuse, abisul milostivirii Tale s-a revărsat în sufletul meu care este abisul mizeriei însăși. Îți mulțumesc, Iisuse, pentru harurile și bucățile de Cruce pe care mi le dai în fiecare clipă a vieții mele.
393. În micul ciorchine ales, tu ești o dulce boabă. Eu doresc ca seva care circulă prin tine să se transmită celorlate suflete.
400. Aleasa mea, Eu îți voi acorda haruri încă și mai mari, ca să fii pentru toată veșnicia martora nesfârșitei Mele milostiviri.
414. Doresc ca această icoană să fie venerată public.
417. Tu eși martora milostivirii Mele, vei sta pe vecie în fața tronului Meu ca un martor viu al milostivirii Mele.
420. Această sărbătoare a ieșit din străfundurile milostivirii Mele și ea este confirmată în adâncurile iubirii mele infinite. Orice suflet care crede și are încredere în milostivirea mea, o va obține.
429. Tu vei pregăti lumea pentru ultima Mea venire.
431. Fiica mea, nu te teme de nimic, Eu sunt întotdeauna cu tine; toți dușmanii tăi nu-ți vor face rău decât în măsura în care le voi permite Eu. Tu ești sălașul Meu și odihna Mea continuă, pentru tine voi opri mâna care pedepsește, pentru tine binecuvântez pământul.
445. Joi. Adorație nocturnă. Când am venit la adorație, o reculegere interioară m-a cuprins imediat și L-am zărit pe Iisus legat de un stâlp, dezbrăcat de veșmintele Sale și, numaidecât, a început biciuirea. Am văzut patru bărbați care, pe rând, îl loveau pe Domnul cu niște bice. Mi se frângea inima văzând această tortură; Domnul mi-a spus atunci aceste cuvinte: Eu sufăr o durere încă și mai mare decât aceea pe care o vezi. Și Iisus m-a făcut să cunosc pentru ce păcate S-a supus El biciuirii!- Atunci, El mi-a spus: Privește și vezi neamul omenesc în starea sa actuală. Și în aceeași clipă, am văzut lucruri oribile: călăii l-au lăsat pe Iisus și alte persoane Îl biciuiau, ele au apucat bicele și L-au lovit pe Iisus fără milă. Erau preoți, călugări, călugărițe și cei mai mari demnitari ai Bisericii, ceea ce m-a mirat mult, și mai erau, de asemenea, laici de diferite vârste și de diferite stări- ei își vărsau toată mânia asupra nevinovatului Iisus. Văzând asta, inima mea a căzut într-un fel de agonie; când călăii Îl loveau, Iisus tăcea și privea în depărtare, dar când aceste suflete despre care am vorbit mai sus au început să-l biciuiască, Iisus a închis ochii și un geamăt surd, dar cumplit de îndurerat, a scăpat din inima Sa. Iar Domnul m-a făcut să cunosc în amănunt, să-l cunosc pe Iisus și gravitatea răutății acestor suflete nerecunoscătoare: Vezi, este o tortură mai dureroasă pentru Mine decât moartea.
474. Vineri, 13.IX.1935 Seara, când eram în chilia mea, am văzut un înger, executorul mâniei lui Dumnezeu. Era în veșmânt luminos, cu chipul strălucitor, avea un nor sub picioare, din acest nor tășneau fulgere până în mâinile sale și, din mâna sa, ele ieșeau și numai atunci atingeau pământul. Când am văzut acest semn al mâniei lui Dumnezeu care trebuia să lovească pământul, și mai ales un anumit loc, pe care nu-l pot numi din motive întemeiate, am început să mă rog îngerului să se oprească câteva clipe, și lumea va face pocăință. Dar cererea mea era nimic față de mânia lui Dumnezeu. În clipa aceea am văzut Preasfânta Treime. Măreția maiestății Sale m-a pătruns profund și nu mai îndrăzneam să repet implorările. În aceeași clipă, am simțit în suflet forța harului lui Iisus care sălășluiește în sufletul meu; în momentul în care am devenit conștientă de acest har, în aceeași clipă am fost înălțată în fața tronului lui Dumnezeu. Oh, cât este de mare Domnul, și Dumnezeul nostru iar sfințenia Sa este de nepătruns. Nu voi încerca să descriu aceasta măreție căci, în curând, Îl vom vedea cu toții, așa cum este El. Am început să-l implor pe Dumnezeu pentru lume, cu cuvinte auzite lăuntric.
475. Pe când mă rugam așa, am văzut neputința îngerului care nu putea să îndeplinească justa pedeapsă care se cuvine pe drept păcatelor. Nu mă mai rugasem încă niciodată cu atâta putere lăuntrică. Iată cuvintele prin care Îl imploram pe Dumnezeu: Părinte Veșnic, îți ofer Trupul și Sângele, Sufletul și Dumnezeirea Fiului Tău preaiubit, Domnul Nostru Iisus Cristos, ca ispășire pentru păcatele noastre și ale lumii întregi; prin pătimirea Sa dureroasă, ai milă de noi.
476. A doua zi dimineață, intrând în capelă, am auzit lăuntric aceste cuvinte: De fiecare dată când intri în capelă, spune imediat rugăciunea așa cum te-am învățat Eu ieri. Când am spus această rugăciune,am auzit aceste cuvinte în sufletul meu: Această rugăciune servește la potolirea mâniei Mele, o vei spune timp de nouă zile, pe un rozariu, în felul următor: mai întâi vei spune un ‘’Tatăl nostru’’, un ‘’Bucură-te, Marie’’ și ‘’Crezul’’, apoi pe boabele pentru Tatăl nostru vei spune următoarele cuvinte: ‘’Părinte veșnic, Îți ofer Trupul și Sângele, Sufletul și Dumnezeirea Fiului Tău preaiubit, Domnul Nostru Iisus Cristos, ca ispășire pentru păcatele noastre și ale lumii întregi’’, pe boabele pentru ‘’Bucură-te, Marie’’ vei spune următoarele cuvinte: ‘’Prin pătimirea Sa dureroasă, ai milă de noi și de întreaga lume’’. La sfârșit vei spune de trei ori aceste cuvinte: ‘’Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-Moarte, ai milă de noi și de întreaga lume’’.
818. 16.XII.1936 Am oferit aceasta zi pentru Rusia, am oferit pentru această sărmană țară toate suferințele mele și rugăciunile mele. După Sfânta Împărtășanie, Iisus mi-a spus: Nu mai pot suporta această țară, nu-mi lega mâinile, fiica Mea. Am înțeles- dacă n-ar fi rugăciunile sufletelor plăcute lui Dumnezeu, toată această națiune ar fi făcută praf și pulbere. Oh, cât sufăr pentru acest popor care L-a alungat pe Dumnezeu dintre hotarele sale.
848. Ca pocăință mi-a spus să recit rozariul așa cum m-a învățat Iisus. Spunând acest rozariu, am auzit brusc o voce: Oh, ce mari haruri voi acorda Eu sufletelor care vor spune acest rozariu, adâncurile milostivirii Mele sunt mișcate de cei care spun acest rozariu. Scrie aceste cuvinte, fiica Mea, vorbește lumii despre milostivirea Mea, omenirea întreagă să învețe să cunoască nepătrunsa Mea milostivire. Este un semn pentru timpurile de pe urmă, apoi va veni ziua dreptății. Cât mai este timp, oamenii să recurgă la izvorul milostivirii Mele, să profite de Sângele și de Apa care a țâșnit pentru ei.
852. Astăzi, dintr-odată privirea Domnul m-a străpuns ca un fulger; atunci am văzut cele mai mici fire de praf din sufletul meu și, văzând pănâ la fund nimicnicia mea, am căzut în genunchi și am cerut iertare Domnului, și cu o mare încredere, m-am aruncat în nesfârșita Sa milostivire. O astfel de cunoaștere nu mă deprimă, nici nu mă îndepărtează de Domnul, ci mai degrabă trezește în sufletul meu o iubire și mai mare și o încredere fără limite, iar căința inimii mele este unită cu iubirea. Aceste lumini dumnezeiești aparte formează sufletul meu. O, dulce rază dumnezeiască, luminează-mă până în cele mai tainice străfunduri, căci doresc să ajung la o mai mare curăție a inimii și a sufletului.
861. Hotărâri pentru anul 1937, în prima zi a primei luni
Hotărâre amănunțită: mereu același lucru- să mă unesc cu Cristos milostiv, adică- cum ar fi făcut Cristos în cutare sau cutare ocazie, să îmbrățișez cu spiritul lumea întreagă, mai ales Rusia și Spania.
Hotărâri generale
895. 23.01.1937 Astăzi n-aveam chef să scriu, când deodată am auzit în suflet această voce: Fiica mea, tu nu trăiești pentru tine, ci pentru suflete, scrie spre folosul lor. Știi că voința Mea cu privire la scrierile tale ți-a fost foarte des confirmată de confesorii tăi; știi ce Îmi este plăcut, și dacă ai unele îndoieli privind cuvântul Meu, știi pe cine trebuie să întrebi- Eu îi dau lumină ca să judece problema Mea, ochiul Meu veghează asupra lui. Fiica Mea, trebuie să fii ca un copil față de el, plină se simplitate și de sinceritate, preferă părerea sa tuturor cererilor Mele, el te va conduce potrivit voinței Mele; dacă el nu-ți îngăduie să îndeplinești cererile Mele, fii liniștită, Eu nu te voi judeca, această problemă va rămâne între Mine și el, iar tu trebuie să fii ascultătoare.
937. Aș mai nota un cuvânt cu privire la îndrumătorul sufletului meu. Este ciudat că sunt așa de puțini preoți capabili să dea sufletului putere, curaj și forță, pentru ca el să continue să înainteze neobosit. Sub o astfel de îndrumare, sufletul, chiar dacă are forțe puține, poate să facă mult pentru slava lui Dumnezeu. Și am descoperit aici un secret, și anume că el, confesorul sau mai degrabă directorul spiritual, nu disprețuiește nici cele mai mici lucruri pe care sufletul i le înfățișează.
964. L-am văzut în dimineața asta, în timpul Sfintei Liturghii, pe Isus suferind. Pătimirea Lui s-a răsfrânt în trupul meu în mod invizibil, dar nu mai puțin dureros. Isus m-a privit și a spus:
965. Sufletele pier în pofida amarei Mele pătimiri. Le ofer un ultim colac de salvare, este sărbătoarea Milostivirii Mele. Dacă ele nu adoră milostivirea Mea, vor pieri pe veci. Secretară a milostivirii Mele, scrie, vorbește sufletelor despre marea Mea milostivire, căci ziua teribilă, ziua dreptății Mele este aproape.
967. Când m-am apucat de lucru, și subliniam cuvintele Domnului și revedeam totul, când am ajuns la pagina pe care notasem sfaturile și indicațiile părintelui Andrasz, nu știam ce să fac: să subliniez, sau nu; atunci am auzit însuflet aceste cuvinte: Subliniază-le, căci aceste cuvinte sunt ale Mele; am împrumutat gura prietenului inimii Mele ca să-ți vorbesc pentru a te liniști, iar tu trebuie să urmezi aceste indicații până la moarte. Nu mi-ar plăcea deloc să abandonezi aceste indicații; să știi că Eu Însumi l-am pus între Mine și sufletul tău, fac asta pentru liniștirea ta și ca să nu te rătăcești. De când te-am pus sub o protecție preoțească aparte, ești scutită prin ea să dai socoteală amănunțită în fața superioarelor tale despre relațiile Mele cu tine. În afară de această privință, fii ca un copil față de superioarele tale, dar ce fac Eu în adâncul sufletului tău- vorbește sincer despre toate numai preoților.
1142. 4.VI Astăzi este sărbătoarea Sfintei Inimi a lui Iisus. În timpul Sfintei Liturghii am avut cunoașterea Inimii lui Iisus: de ce foc de iubire arde El pentru noi, El este un ocean de milostivire; atunci am auzit această voce:
Apostol al milostivirii Mele, proclamă lumii întregi milostivirea Mea de nepătruns, nu te lăsa descurajată de greutățile pe care le întâmpini vestind milostivirea Mea. Aceste greutăți care te ating atât de dureros sunt necesare sfințirii tale și pentru a demonstra că această operă este a Mea. Fiica Mea, notează cu stăruință fiecare dintre frazele pe care ți le adresez despre milostivirea Mea, căci este pentru un mare număr de suflete care vor trage folos din aceasta.
1146. Cei mai mari păcătoși să-și pună nădejdea în milostivirea Mea. Ei au dreptul, înaintea tuturor celorlalți, la încrederea în abisul milostivirii Mele. Fiica Mea, scrie despre milostivirea Mea pentru sufletele chinuite. Îmi aduc bucurie sufletele care se adresează milostivirii Mele. Unor astfel de suflete, Eu le acord haruri cu mult peste dorințele lor. Nu pot pedepsi nici pe cel mai mare păcătos dacă el invocă mila mea, ci îl îndreptățesc în milostivirea Mea de nepătruns și de neconceput. Scrie: Înainte de a veni ca Judecător drept, Eu deschid mai întâi larg ușa milostivirii Mele. Cine nu vrea să intre pe ușa milostivirii Mele, trebuie să intre pe ușa dreptății Mele…..
1155. Domnul mi-a dat să cunosc voința Sa ca în trei aspecte, dar acestea sunt doar unul.
Primul este că sufletele despărțite de lume vor arde în jertfa lor în fața tronului lui Dumnezeu și vor implora milostivirea pentru lumea întreagă…Ele vor obține prin rugăciunea lor binecuvântarea pentru preoți și vor pregăti lumea, prin rugăciunea lor, pentru venirea finală a lui Iisus.
1156. Al doilea: este rugăciunea unită cu fapta de milostivire. Ele vor apăra în mod special sufletele copiilor împotriva răului. Rugăciunea și fapta de milostivire conțin în sine tot ceea ce aceste suflete vor trebui să facă, și printre ele pot fi admise chiar și cele mai sărace, ele vor încerca să trezească iubirea și milostivirea lui Iisus în această lume egoistă.
1157. Al treilea: este rugăciunea și zelul spre milostivire, fără nicio obligație de voturi, dar făcând aceasta, ele vor avea parte de toate meritele și privilegiile întregului ansamblu. Acestui al treilea grup îi pot aparține toți oamenii care trăiesc în lume. Cine este membru în acest grup va trebui să săvârșească o faptă de milostivire zilnic, cel puțin, dar pot fi mult mai multe, deoarece sunt ușor de făcut de către fiecare, chiar și de cel mai sărac, pentru că săvârșirea milostivirii este triplă: cuvântul milostiv-prin iertare și mângâiere; a doua- acolo unde nu poți prin cuvânt, să te rogi- și aceasta este milostivire; a treia-faptele de milostivire. Și când va veni ziua de pe urmă, vom fi judecați după aceasta, și potrivit acesteia va fi pronunțată judecata noastră pentru vecie.
1159. Stăvilarele lui Dumnezeu s-au întredeschis pentru noi, să profităm de asta înainte să vină ziua justiției lui Dumnezeu, căci va fi o zi cumplită.
1160. Când, într-o zi, L-am întrebat pe Domnul Iisus cum poate să suporte atâtea fărădelegi și crime fără să le pedepsească, Domnul mi-a răspuns: Am veșnicia ca să le pedepsesc, acum prelungesc timpul milostivirii, dar vai lor dacă nu vor recunoaște momentul cercetării Mele. Fiica Mea, secretară a milostivirii Mele, tu ai nu numai obligația să scrii și să vestești milostivirea Mea, ci și pe aceea de a le obține harul, pentru ca și ei să preamărească milostivirea Mea.
1447. Ah, cât mă doare că sufletele se unesc atât de puțin cu Mine în Sfânta Împărtășanie. Eu aștept sufletele, dar ele sunt indiferente față de Mine. Eu le iubesc cu atâta tandrețe și sinceritate, iar ele nu se încred în Mine. Vreau să le copleșesc cu haruri – ele nu vor să le primească. Mă tratează ca pe ceva mort și totuși Eu am inima plina de iubire și de milostivire.- Ca să cunoști măcar puțin suferința Mea, imaginează-ți cea mai duioasă dintre mame care îi iubește mult pe copiii săi, dar acești copii disprețuiesc iubirea mamei lor; meditează la suferința ei, nimeni n-o poate alina. Este doar o palidă imagine și o vagă asemănare cu iubirea Mea.
1448. Scrie, vorbește despre milostivirea Mea. Spune sufletelor unde trebuie să caute alinarea, și anume la tribunalul milostivirii; acolo au loc cele mai mari miracole care se repetă fără încetare. Însă pentru a obține acest miracol nu este nevoie să facă pelerinaje îndepărtate, nici să se supună unor ceremoniale exterioare, ci ajunge să se arunce cu credință la picioarele celui care Îmi ține locul, să-i mărturisească lui mizeria, iar miracolul milostivirii lui Dumnezeu se va manifesta în toată plenitudinea sa. Chiar dacă un suflet ar fi în descompunere ca un cadavru, și chiar dacă, omenește vorbind, n-ar exista întoarcere la viață, și totul ar părea pierdut – nu este așa la Dumnezeu, miracolul milostivirii lui Dumnezeu va reda acestui suflet viața în toată plenitudinea sa. O, sărmanilor, care nu profitați acum de acest miracol al milostivirii lui Dumnezeu; în zadar veți implora, va fi deja prea târziu.
1565. Când am intrat pentru un moment în capelă, Domnul mi-a spus: Fiica mea, ajută-mă să salvez un păcătos muribund; recită pentru el rozariul așa cum te-am învățat. Când am început să recit acest rozariu, l-am văzut pe acest muribund în cumplite lupte și chinuri. Îngerul Păzitor îl apăra, dar era ca lipsit de forță în fața imensității mizeriei acestui suflet; o întreagă mulțime de diavoli aștepta acest suflet. Dar în timp ce eu recitam rozariul, L-am văzut pe Iisus, așa cum este pictat în icoană. Razele care ieșeau din inima lui Iisus învăluiau bolnavul iar puterile întunericului au fugit îngrozite. Bolnavul și-a dat liniștit ultima suflare. Când mi-am revenit, am înțeles cât de importantă este recitarea acestui rozariu lângă muribunzi, ea potolește mânia lui Dumnezeu.
1572. Îți amintesc, fiica Mea, ca de fiecare dată când auzi ceasul bătând ora trei, să te cufunzi toată în milostivirea Mea, adorând-o și proslăvind-o; fă apel la atotputernicia sa pentru lumea întreagă și în special pentru sărmanii păcătoși, căci în acel moment ea este larg deschisă tuturor sufletelor. La această ora, poți obține totul pentru tine și pentru ceilalți; la această ora, harul a fost dat lumii întregi-milostivirea a întrecut dreptatea. Fiica mea, încearcă la această oră să faci calea crucii pe cât îți îngăduie îndatoririle tale; dar dacă nu poți face calea crucii, intră măcar pentru un moment în capelă și cinstește inima Mea care este plină de milostivire în Preasfântul Sacrament; și dacă nu poți intra în capelă, cufundă-te în rugăciune acolo unde te afli, chiar și pentru un scurt moment. Cer de la orice creatură să venereze milostivirea Mea, dar mai întâi de la tine, căci ți-am dat să cunoști cel mai profund acest mister.
1588. Astăzi am auzit aceste cuvinte: În Vechiul Testament am trimis la poporul Meu profeți cu fulgere. Astăzi, te trimit pe tine la întrega omenire cu milostivirea Mea. Nu vreau să pedepsesc omenirea îndurerată, ci doresc s-o vindec strângănd-o la inima Mea milostivă. Nu aplic pedeapsa decât atunci când mă forțează ei înșiși; mâna Mea nu ia de bunăvoie sabia dreptății; înanite de ziua dreptății trimit ziua milostivirii.
1589. Sufletul în așteptarea venirii Domnului
Eu nu știu, o, Doamne, ceasul în care vei veni,
Veghez deci fără încetare și stau în ascultare,
Eu, mireasa pe care ai ales-o,
Căci știu că-ți place să vii neobservat,
Totuși, inima curată, Doamne, Te presimte de departe.
Te aștept, Doamne, în liniște și tăcere,
Cu mare dor în inima mea
Și cu o dorință nepotolită
Simt că iubirea mea pentru tine se transformă în rug
Și se va înălța ca o flacără la cer, la sfârșitul zilelor mele,
Atunci toate dorințele mele se vor împlini.
Deci, vino odată- preadulcele meu Domn
Și du inima mea însetată
Acolo la Tine, în înaltele ținuturi ale cerurilor,
Unde domnește veșnic viața Ta.
Căci viața pe pământ este doar o agonie-
Inima mea simte că-i făcută pentru înălțimi.
Nimic nu o atrage pe câmpiile acestei vieți,
Când patria mea este cerul. Cred în asta nestrămutat.
1604. În timpul adorației, pe când recitam de mai multe ori ‘’Sfinte Dumnezeule’’, o vie prezență a lui Dumnezeu m-a învăluit și am fost ridicată în duh înaintea maiestății Dumnezeiești. Și am văzut cum îngerii și sfinții Domnului Îi aduc slavă lui Dumnezeu. Această slavă a lui Dumnezeu este atât de mare că nu vreau nici măcar să încerc s-o descriu, căci nu aș reuși, și pentru ca sufletele să nu creadă că totul se limitează la ceea ce am scris eu. Sfinte Paul, te înțeleg acum, tu nu voiai să descrii cerul, ai spus numai că ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima omului nu s-a suit ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei care Îl iubesc.
1605. …Fiica mea, fii liniștită, fă ce îți poruncesc. Gândul tău este unit cu gândul Meu, scrie deci ce îți vine în minte. Tu ești secretara milostivirii Mele, te-am ales pentru această funcție în viața aceasta și în viața viitoare. Așa vreau, în ciuda tuturor piedicilor pe care ți le vor pune; să știi că alegerea Mea nu se va schimba.
1702. Spre sfârșitul Căii Crucii pe care tocmai o făceam, Iisus s-a întristat din cauza sufletelor călugărești și preoțești, de lipsa de iubire la sufletele alese. Voi permite să fie distruse mănăstiri și biserici. – Am răspuns: Iisuse, dar sunt atâtea suflete care Te laudă în mănăstiri. – Domnul a răspuns: Aceste laude îmi rănesc inima, căci iubirea este izgonită din mănăstiri. Sunt suflete fără iubire și fără dăruire, suflete pline de egoism și de amor propriu, suflete orgolioase și trufașe, suflete prefăcute și pline de ipocrizie, suflete călduțe care de-abia au destulă căldură ca să se păstreze vii pe ele însele. Inima Mea nu poate îndura asta. Toate harurile pe care le revărs asupra lor în fiecare zi, se scurg ca pe o stâncă. Nu pot să le suport, căci ele nu sunt nici bune nici rele. Am dat naștere mănăstirilor pentru a salva lumea; Din ele trebuie să țâșnească o flacără arzătoare de iubire și de jertfă. Dacă nu se convertesc și nu mai ard cu flacăra primei iubiri, le voi face să dispară din această lume…..
Cum vor putea ele să domnească, așa cum le-a fost promis, pentru a judeca lumea, câtă vreme greșelile lor sunt mai grele decât greșelile lumii – nici pocăință, nici ispășire. Ah, inimă care M-ai primit dimineața, la amiază tu arzi de ură contra mea sub toate formele. Ah, inimă aleasă anume de Mine, oare pentru aceea, ca să-Mi provoci mai multe suferințe? Marile păcate ale lumii rănesc inima Mea la suprafață, dar păcatele sufletului ales Îmi străpung inima.
1722. Am auzit aceste cuvinte: Dacă nu mi-ai lega mâinile, aș trimite multe pedepse pe pământ; fiica Mea, privirea ta îmi dezarmează mânia; deși buzele tale tac, Mă chemi cu atâta putere încât tot cerul este răscolit. Nu pot fugi din fața rugăciunilor tale, căci nu Mă urmărești departe ci în propria ta inimă.
1728. Scrie: Eu sunt Întreit Sfânt și mă dezgustă și cel mai mic păcat. Nu pot iubi un suflet murdărit de păcat, dar când se căiește, generozitatea Mea față de el nu are limite. Milostivirea Mea îl învăluie și îl îndreptățește. Îi urmăresc cu milostivirea Mea pe păcătoși pe toate drumurile lor, iar inima Mea se bucură atunci când ei se întorc la Mine. Uit amărăciunile cu care Mi-au adăpat inima, și Mă bucur de întoarcerea lor. Spune păcătoșilor că niciunul nu va scăpa de mâna Mea. Dacă fug de inima Mea milostivă, vor cădea în mâinile dreptății Mele. Spune păcătoșilor că îi aștept mereu, ascult cu atenție bătăile inimii lor când ea bate pentru Mine. Spune-le că le vorbesc prin mustrările conștiinței, prin nereușite și suferințe, prin furtuni și fulger, le vorbesc prin glasul Bisericii, iar dacă ei zădărnicesc toate harurile Mele, încep să Mă mânii pe ei, îi las în plata lor și le dau ce-și doresc.
1732. Pe când mă rugam pentru Polonia, am auzit aceste cuvinte: Iubesc în mod deosebit Polonia, iar dacă Ea ascultă de voința Mea, o voi ridica în putere și în sfințenie. Din ea va ieși scânteia care va pregăti lumea pentru ultima Mea venire.
1733. Te salut, iubire tăinuită, viața sufletului meu. Te salut, Iisuse, sub aparența simplă a pâinii. Te salut, preadulcea mea Milostivire, care se răspândește asupra tuturor sufletelor. Te salut, Bunătate nesfârșită, care semeni pretutindeni torente de har. Te salut, Strălucire voalată, Lumină a sufletelor. Te salut, Izvor de nesfârșită milostivire – Izvorul cel mai pur, de unde țâșnesc pentru noi viața și sfințenia. Te salut, Desfătarea inimilor curate, Te salut, singura nădejde a sufletelor păcătoase.
1742. Fii preamărit, Unul în Sfânta Treime, Dumnezeule milostiv,
Nepătruns, nemăsurat și de neconceput.
Înecându-se în tine, mintea lor nu Te poate înțelege,
Ei repetă la nesfârșit veșnicul lor – Sfânt….
Fii preamărit, milostivul nostru creator și Domn,
Atotputernic, dar plin de milă, de neconceput.
Să te iubim e datoria vieții noastre,
Cântând imnul nostru veșnic – Sfânt….
Fii binecuvântat, Dumnezeule milostiv, Iubire veșnică,
Tu ești mai presus de ceruri, de zefiri și firmamente,
Așa te laudă mulțimea duhurilor pure,
Cu imnul lor veșnic – de trei ori Sfânt.
Și privindu-Te față către față, Dumnezeul meu,
Văd că ai fi putut chema alte creaturi înaintea lor,
De aceea mă prosternez în fața Ta cu foarte mare smerenie,
Căci văd bine că acest har vine numai din milostivire.
Unul din cele mai frumoase duhuri n-a vrut să recunoască milostivirea Ta,
Orbit de mândrie, a atras și pe alții pe urma sa,
Înger atât de frumos, el devine satana,
Într-o clipă, e azvârlit din înaltul cerului în iad.
Deodată duhurile credincioase strigă: Slavă milostivirii lui Dumnezeu,
Ele au supraviețuit probei focului.
Slavă lui Iisus Cristos cel umilit,
Slavă Mamei Sale, Fecioară smerită, curată.
După această luptă, duhurile pure se cufundă în oceanul Dumnezeirii,
Meditând, ele adoră adâncurile milostivirii Sale,
Se cufundă în frumusețea Sa și în multele sale lumini,
Cunoscând treimea persoanelor, dar Unitatea Dumnezeirii.
1743. Nesfârșita bunătate a lui Dumnezeu în crearea oamenilor: Dumnezeule, care prin milostivirea Ta ai binevoit să chemi neamul omenesc din neant la existență, l-ai copleșit cu daruri ale naturii și ale harului. Dar, pentru bunătatea Ta, asta n-a fost parcă de ajuns. – Tu, Doamne, în milostivirea Ta, ne dai viața veșnică. Ne îngădui în fericirea Ta veșnică și ne faci părtași la viața ta interioară, și o faci numai din milostivirea Ta. Ne copleșești astfel cu harul tău, numai pentru că ești bun și plin de iubire. Noi nu eram deloc necesari fericirii Tale, Doamne, dar vrei să împărtășești propria Ta fericire cu noi. Însă omul n-a rezistat încercării; puteai să-l pedepsești ca și pe îngeri, respingându-l pe vecie, dar aici apare milostivirea Ta, iar adâncurile Tale au fost cuprinse de mare milă și ai făgăduit să înfăptuiești Tu singur mântuirea noastră. Din abisul de neconceput al milostivirii Tale nu ne-ai pedepsit așa cum meritam; fie preamărită milostivirea Ta, o, Doamne; o vom proslăvi în veac. Îngerii au fost uimiți de măreția milostivirii de care ai dat dovadă față de oameni…..
1744. Fii adorat, Dumnezeul nostru milostiv,
Creatorul și Domnul nostru atotputernic,
Te proslăvim cu cea mai adâncă umilință,
Cufundându-ne în oceanul Dumnezeirii Tale.
Dar omul n-a rezistat în ceasul încercării,
La îndemnul celui rău a devenit necredincios față de Tne,
El a pierdut harul și darurile, nu i-au rămas decât mizerie, lacrimi,
Suferințe, durere, amărăciune- până își află odihna în mormânt.
Dar Tu, o, Dumnezeule milostiv, n-ai lăsat omenirea să piară,
Și i-ai dat făgăduința unui Răscumpărător,
Tu nu ne îngădui să deznădăjduim, oricât de mari ar fi mâniile noastre,
Îi trimiți pe profeții tăi la Israel.
Totuși, zi și noapte omenirea strigă către Tine,
Din oceanul mizeriei, al păcatelor și al tuturor durerilor,
Ascultă gemetele și plânsetele, Tu, Cel care domnești în cer,
Dumnezeul marii milostiviri, Dumnezeul milei.
Omul s-a făcut vinovat, dar nu-i în stare să ceară iertare,
Căci o prăpastie nesfârșită s-a căscat între Dumnezeu și om,
Și strigă cu glasul mizeriei sale: Trimite-ne mila Ta,
Însă Iehova tace….și trece veac după veac…..
Dar în întreaga omenire crește dorul
După Acele care i-a fost făgăduit.
Vino, Mielul lui Dumnezeu, și șterge mâniile noastre,
Vino, luminează întunericul nostru, ca o rază de lumină.
Iar omenirea Te cheamă la nesfârșit, Doamne al domnilor,
Și imploră nepătrunsa Ta milostivire și mila Ta.
O , mare Iehova, îngăduie-ne să dobândim iertarea.
Amintește-Ți de bunătatea Ta și iartă mâniile noastre.
1765. Astăzi, Fiica Mea, ca lectură vei lua capitolul nouăsprezece din Evanghelia Sfântului Ioan, și să citești nu numai cu buzele, ci și cu inima ta….
1767. Fiica mea, vreau să te instruiesc asupra modului în care trebuie să salvezi sufletele prin jertfă și rugăciune. Prin jertfă și rugăciune vei salva mai multe suflete decât o face un misionar numai prin învățături și predici. Vreau să te văd ca pe o jertfă a iubirii înflăcărate, singura care are putere în ochii Mei. Tu trebuie să fii nimicită, distrusă, trăind ca și cum ai fi moartă în existența ta cea mai tainică. Trebuie să fii nimicită în acel loc tainic la care ochiul omenesc nu poate ajunge, atunci vei fi pentru Mine o jertjă plăcută, o ardere de tot plină de dulceață și mireasmă, iar forța ta va fi puternică dacă te vei ruga pentru altcineva. În afară, jertfa ta trebuie să fie așa: ascunsă, tăcută, impregnată de iubire, plină de rugăciune. Fiica Mea, cer de la tine ca jertfa ta să fie curată și plină de smerenie, pentru ca ea Să-mi fie plăcută. Nu voi fi zgărcit cu harurile Mele, pentru ca tu să poți îndeplini ceea ce cer Eu de la tine. Am să te instruiesc acum cu privira la ceea ce trebuie să alcătuiască această jertfă de ardere de tot în viața zilnică, ca să te feresc de amăgiri. Vei accepta toate suferințele cu iubire; nu te întrista dacă inima ta simte adeseori repulsie și dezgust pentru această jertfă. Întreaga sa putere este conținută în voință, așadar aceste sentimente potrivnice nu numai că nu vor micșora jertfa ta în ochii Mei, ci o vor mări. Să știi că trupul și sufletul tău vor fi pradă focului. Deși în unele ceasuri nu simți prezența Mea, Eu voi fi întotdeauna lângă tine. Nu te teme, harul Meu va fi cu tine…..
1773. Astăzi, ca lectură spirituală vei lua Evanghelia după Ioan, capitolul 21. Simte-o mai mult cu inima decât cu mintea.
1784. Cât de mult doresc mântuirea sufletelor. Preaiubita Mea secretară, scrie că doresc să răspândesc viața Mea Dumnezeiască în sufletele omenești și să le sfințesc, numai ele să vrea să accepte harul meu. Cei mai mari păcătoși ar ajunge la o mare sfințenie, dacă numai s-ar încrede în milostivirea Mea. Străfundurile Mele se revarsă de milostivire și ea este răspândită asupra a tot ce am creat. Este desfătarea Mea să acționez în sufletul omenesc, să-l copleșesc cu milostivirea Mea și să-l îndreptățesc. Împărăția Mea pe acest pământ este viața Mea în sufletul omenesc. Scrie, secretara Mea, că Eu însumi sunt în mod direct îndrumătorul sufletelor – iar îndirect le îndrum prin preot și îl duc pe fiecare la sfințenie pe un drum care este cunoscut numai de Mine.